Ta twam asi de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Ta twam asi” de Mihai Eminescu este că titlul poeziei este preluat din limba sanscrită și se traduce ca „Tu ești asta” sau „Tu ești ceea ce este”. Această expresie este un concept central al filozofiei Vedanta, care afirmă că tot ceea ce există este o manifestare a unei singure conștiințe supreme sau a unui singur spirit universal.

Eminescu a fost influențat de filozofia și mitologia orientală, iar utilizarea acestui titlu sugerează că poezia explorează ideea că iubirea poate aduce o înțelegere a unității fundamentale a tuturor lucrurilor și a interconectivității dintre toate ființele.

---

Fiică gingaşă de rege, când în haina ta bogată
Treci în faeton de gală şi te mlădii zâmbitoare,
Cum din frunzele-nfoiate râde proaspătă o floare,
Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată.
 
Zbori cu şase cai ca vântul şi răsari ca aurora.
Cu căciulile în mână şi cu gurile căscate,
Oamenii salută-n cale pământeasca zeitate.
Tu te-nchini. Te simţi născută spre norocul tuturora.
 
Dar deodată în mulţime tu fixezi ochiul tău mare.
De o umbră-nfiorată e gândirea ta cuprinsă…
O femeie de pe stradă şi-a înălţat privirea-i stinsă
Înspre tine… fără ură, făr-amor, fără păsare.
 
Tu? Unde te-apropii codrul se preface în grădină,
Întristarea-n bucurie, bucuria-n fericire…
Secolele coroanei tale cu regală strălucire
Pot să scoată grâu din pietre şi palate din ruină.
 
Ea? născută-ntr-o cămară în mizerie obscură,
N-auzi nici glas de mumă, nici a preoţilor psalme…
S-a trezit cu comedianţii cum juca bătând din palme,
Pe-a pierzării căi părinţii o îndreptară şi-o vândură.
 
Ea? De-o intra în templu, sub negre boltituri
Al morţii spirit doară îl simte în tăcere,
Căci nu-nţelege blândul cuvânt de mângâiere
Din paginile unse a sfintelor scripturi.
 
Ce-nseamnă acele candele ce ard în orice colţ
Sub chipuri mohorâte cu-adânci şi slabe feţe?
Ce-nseamnă acea cântare pătrunsă de blândeţe,
Ce umple tânguioasă puternicele bolţi?
 
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor!
Din valul ce ne bântuie
Înalţă-ne, ne mântuie!
Privirea adorată
Asupră-ne coboară,
 
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
 
Marie!
 
Răpită de duiosul organelor avânt,
Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă,
Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndreaptă.
Ea? cade în mulţime cu faţa la pământ.
 
*
 
De-ai muri copil de rege de-ale florilor miroasă,
Ca de marmură un înger sub boltirile înalte,
Pe un catafalc depusă – un popor ar plânge-ncalte,
După sufletul tău dulce, după sfânta cea frumoasă.
 
Ea? Dacă va cădea moartă într-o noapte de beţie
Prin ciocnire de pahare şi prin danţuri desfrânate…
Vreun cioclu de pe uliţe va încărca-o atunci-n spate,
Dară nici în moarte însăşi linişte nu va să-i fie.
 
Nu. Nici maiestatea morţii nu sfinţeşte pe sărac…
Căci scheletu-acela care a purtat ast-avuţie
De amar şi de durere, preparat de-anatomie
Va face-un pedant dintr-însul… Iar în urmă, într-un sac,
 
Va fi aruncat în groapa cea comună. O scânteie
Ce-a pierit fără de urmă. Şi cu toate astea-i semeni
Ca şi lacrima cu roua. Parc-aţi fi surori de gemeni:
Două vieţi în două inimi, şi o singură femeie.

Rezumat extins la poezia Ta twam asi de Mihai Eminescu

„Ta twam asi” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, în care autorul explorează tema iubirii ca legătură între suflete și ca sursă a cunoașterii de sine.

În prima strofă, autorul evocă o lume a viselor și a iluziilor, sugerând că iubirea poate fi o sursă de cunoaștere a adevărului și de eliberare de iluzii și prejudecăți. El sugerează că iubirea este o legătură mistică între suflete, care poate ajuta oamenii să descopere adevărul despre sine și despre lume.

În a doua strofă, autorul explorează ideea că iubirea este o formă de sacrificiu și de renunțare la sine. El sugerează că iubirea adevărată este o formă de dăruire totală de sine și că ea poate aduce eliberare și înțelegere a sinelui.

În a treia strofă, autorul sugerează că iubirea poate fi o sursă de suferință și de durere, dar că această suferință poate fi transformată într-o formă de eliberare și de cunoaștere a adevărului despre sine. El sugerează că iubirea este o formă de cunoaștere a adevărului despre sine și despre lume, și că ea poate aduce împlinire și eliberare sufletească.

În ultima strofă, autorul concluzionează poezia sugerând că iubirea este o forță mistică care poate uni sufletele și poate aduce înțelegerea adevăratului sens al existenței umane. El sugerează că iubirea poate fi o sursă de eliberare de prejudecăți și de iluzii și că ea poate aduce adevărul și împlinirea sufletească.

În concluzie, poezia „Ta twam asi” de Mihai Eminescu este o poezie despre iubirea ca legătură între suflete și ca sursă de cunoaștere a adevărului despre sine și despre lume. Eminescu sugerează că iubirea adevărată este o formă de sacrificiu și de renunțare la sine, dar că ea poate aduce eliberare și înțelegere a sinelui. Poezia își exprimă înțelegerea și compasiunea față de suferințele provocate de iubirea neîmpărtășită, dar sugerează că această suferință poate fi transformată într-o formă de eliberare și de cunoaștere a adevărului despre sine și despre lume.

Ce influenta a avut poezia Ta twam asi de Mihai Eminescu

„Poezia „Ta twam asi” nu este o creație a lui Mihai Eminescu și nu face parte din opera sa cunoscută. În fapt, expresia „Ta twam asi” provine din tradiția filosofică și spirituală indiană și este tradusă ca „Tu ești asta” sau „Eu sunt Atmanul”, reflectând idei despre unitatea spirituală și identitatea divină a individului în cadrul hinduismului și al filosofiei vedice.

Eminescu este cunoscut pentru poeziile sale romantice și lirice, precum și pentru contribuția sa semnificativă la literatura română și cultura națională. Cu toate acestea, poezia sa nu este asociată cu tradiția spirituală indiană. Este important să verificăm și să cităm surse corecte atunci când discutăm despre creația literară a unui autor, pentru a evita confuziile și erorile în interpretare.