Sus în curtea cea domnească de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Sus în curtea cea domnească” de Mihai Eminescu este acela că aceasta a fost inspirată de dragostea și respectul poetului pentru istoria și cultura românească. Eminescu a fost un susținător fervent al valorilor și tradițiilor culturale ale țării sale și a fost recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la literatura și cultura românească.

De asemenea, această poezie a fost scrisă în perioada în care Mihai Eminescu era într-o călătorie prin țara sa natală, în căutarea inspirației pentru creațiile sale literare. Această călătorie i-a permis să descopere mai multe aspecte ale istoriei și culturii românești și a inspirat multe dintre poeziile sale cele mai cunoscute.

În plus, „Sus în curtea cea domnească” este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Mihai Eminescu și a fost inclusă în majoritatea antologiilor de poezie românească. Această poezie a devenit un simbol al valorilor și tradițiilor culturale ale României și a fost studiată în școli și universități din întreaga lume.

În ansamblu, „Sus în curtea cea domnească” este o poezie profundă și emoționantă, care descrie importanța istoriei și culturii românești și subliniază importanța de a prețui și de a păstra valorile și tradițiile culturale ale țării noastre. Această poezie a devenit un simbol al valorilor culturale și istorice ale României și a inspirat numeroase opere literare și artistice în întreaga lume.

---

Sus în curtea cea domnească,
La domnia din Bârlad,
Şade tânăr domnul Vlad –
Sub căciula-i ţărănească
Pe-a lui umeri plete cad.
 
Astfel şade trist şi rece
La ospăţul luminat
Din domnescul lui palat,
Cu priviri crunte şi rece,
Cu-ochiul negru înfundat.
 
Faţa palidă şi tristă,
Manta-i neagră pe-umeri tari,
Faţa spână, ochii mari –
Astfel trece în revistă
Pe boierii lui cei mari.
 
Ici bătrâni ca iarna albă,
Munţi cu fruntea de arginţi,
Şoptesc dulce şi cuminţi –
Colo tinereţea dalbă
Cu râs mult şi fără minţi.
 
Femei palide, frumoase,
Feţe blânde, ochi de foc,
Ce în gene li se joc
Şi-a lor raze luminoase
Printre cale-şi cată loc.
 
Sala-i mare, strălucită,
Masa-i albă, oaspeţi mulţi,
Vorbe dulci să tot asculţi,
Chiar lumina-i îndrăgită
De ochi lucii, de ochi mulţi.

Rezumat extins la poezia Sus în curtea cea domnească de Mihai Eminescu

„Sus în curtea cea domnească” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, considerat cel mai important poet român al secolului al XIX-lea. Această poezie descrie o imagine a curții domnești și sugerează că aceasta a fost un loc de putere și de frumusețe în istoria României.

În prima strofă, poetul descrie curtea domnească ca un loc de putere și de prestigiu. El sugerează că această curte a fost un simbol al puterii politice și că aceasta a fost locul unde domnii români își exercitau autoritatea și puterea.

În a doua strofă, Mihai Eminescu descrie frumusețea și eleganța curții domnești și sugerează că aceasta a fost un loc de lux și de rafinament. El subliniază detaliile arhitecturale ale curții și sugerează că aceasta a fost un simbol al bogăției și al prestigiului culturii românești.

În a treia strofă, poetul subliniază importanța istoriei și a culturii românești și sugerează că aceasta trebuie să fie prețuită și păstrată pentru generațiile viitoare. El sugerează că curtea domnească a fost un simbol al trecutului și al istoriei României și că aceasta trebuie să fie păstrată ca o amintire vie a valorilor și tradițiilor noastre.

În ultima strofă, Mihai Eminescu sugerează că această poezie este un omagiu adus curții domnești și istoriei și culturii românești. El subliniază importanța de a prețui și de a păstra valorile culturale și istorice ale României și sugerează că aceasta este o responsabilitate importantă pentru toți românii.

În ansamblu, „Sus în curtea cea domnească” este o poezie profundă și emoționantă, care descrie curtea domnească ca un simbol al puterii, frumuseții și bogăției culturale și istorice a României. Mihai Eminescu subliniază importanța de a prețui și de a păstra valorile culturale și istorice ale țării noastre și sugerează că aceasta este o responsabilitate importantă pentru toți românii. Această poezie a devenit un simbol al valorilor culturale și istorice ale României și a inspirat numeroase opere literare și artistice.