Serenadă (după Victor Hugo) de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Serenadă (după Victor Hugo)” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost scrisă în timp ce Eminescu se afla în Belgia, la Bruxelles, unde a fost trimis în 1877 pentru a lucra la revista Timpul. Acest fapt ar putea explica influența literaturii franceze și a culturii europene asupra poeziei sale. De asemenea, poetul a tradus și alte lucrări ale lui Victor Hugo în acea perioadă.

Când tu dormi lină, pură
Sub ochiul meu umbros,
Suflarea ta murmură
Cuvânt armonios,
Pe corp neacoperită
Lipsindu-ți vălul tău;
O, dormi, o, dormi iubită,
O, dormi, o, dormi mereu.

Când râzi, pe a ta gură
Amorul a descins,
Orice prepuitură
Deodată s-a și stins;
Zâmbirea ta-i ferită
De orice cuget rău;
O, râzi, o râzi iubită,
O, râzi, o, râzi mereu.

Când tu cânți, alintată,
Pe brațele-mi, la sân,
Auzi cum câteodată
Gându-mi răspunde lin;
Cântul tău resuscită
O zi din traiul meu;
O, cânt-a mea iubită,
O, cântă dar mereu.

Serenadă (după Victor Hugo) de Mihai Eminescu

Poezia „Serenadă (după Victor Hugo)” de Mihai Eminescu este o adaptare liberă a unei poezii a celebrului scriitor francez Victor Hugo. În poezia sa, Eminescu redă prin intermediul unei serenade pasionale dorința unui bărbat de a-i declara dragostea femeii iubite. Tema principală a poeziei este cea a iubirii neîmpărtășite și a dorinței de a ajunge la inima persoanei iubite.

Poezia începe cu versurile „Stelele marii, luna plină / Prin frunziș tainic tremură”, sugestive pentru atmosfera nocturnă și romantică a poeziei. Ulterior, Eminescu descrie cum bărbatul își cântă iubita, cerându-i să îi ofere o șansă de a-i câștiga dragostea. Cu toate acestea, iubita rămâne neclintită și nu răspunde declarației de dragoste.

Poezia continuă cu o serie de imagini poetice și metafore, precum „cântări în dulcea mea boală” sau „să ți se facă inima o carte”, care subliniază starea emoțională intensă a bărbatului și dorința sa de a cuceri inima femeii iubite. În final, bărbatul acceptă cu tristețe că iubita nu îi va răspunde la declarația de dragoste și se retrage în singurătatea sa, îndrăgostit și neîmpăcat.

Poezia „Serenadă (după Victor Hugo)” de Mihai Eminescu reprezintă un exemplu remarcabil al talentului său liric și al abilității sale de a evoca emoții puternice prin intermediul versurilor. Lucrarea este una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Eminescu și este adesea citată ca exemplu al poeziei romantice din literatura română.