Sauve qui peut de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Sauve qui peut” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost scrisă într-o perioadă în care poetul era profund afectat de problemele personale și de sănătate. În anii în care a fost scrisă poezia, Eminescu se confrunta cu probleme financiare, boală și o serie de eșecuri în viața sa personală și profesională.

De asemenea, poezia a fost scrisă în contextul unei perioade tulburi din istoria României, în care țara se confrunta cu numeroase probleme economice și sociale. Poetul se simțea deziluzionat de situația politică și socială din România și de valorile promovate de societatea contemporană.

Poezia a fost publicată în revista „Convorbiri Literare” în 1879, iar reacțiile inițiale au fost mixte. Unii critici literari au apreciat stilul ironic și direct al poeziei, în timp ce alții au considerat-o prea pesimistă și dezamăgitoare.

De-a lungul timpului, poezia „Sauve qui peut” a devenit una dintre cele mai cunoscute și citate poezii ale lui Eminescu. Ea rămâne o expresie puternică a deziluziei și pesimismului din perioada sa de maturitate și a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării poeziei lirice moderne.

---

Albumul tău e un salon în care
S-adună fel de fel de lume multă
Şi fiecine aşeaz-o foaie smultă
Din viaţa sa, în versuri răbdătoare.
 
Acum doreşti cu pana mea incultă
Şi eu să trec prin mândra adunare?
Dar ea de-amicii tăi sfială are
Şi de-oi vorbi, au cine mă ascultă?
 
Spre a-ţi aminti trecutele petreceri
Condeiu-n mână tu mi-l pui cu sila.
De la oricare-un snop de fraze seceri,
 
Apoi le răsfoieşti filă cu filă.
Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,
Privind în vrav prostia imobilă.

Rezumat extins la poezia Sauve qui peut de Mihai Eminescu

„Sauve qui peut” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române. Această poezie este o critică puternică la adresa societății și a valorilor acesteia.

Poezia este structurată în trei strofe și este scrisă într-un stil direct și ironic. În prima strofă, poetul descrie o lume haotică și dezordonată, în care oamenii sunt preocupați doar de satisfacerea propriilor lor interese și nu au nicio grijă pentru cei din jur. În a doua strofă, poetul face o critică puternică la adresa valorilor societății, sugerând că acestea sunt înșelătoare și că oamenii sunt conduși de propriile lor pasiuni și dorințe.

În ultima strofă, poetul sugerează că singura soluție pentru a scăpa de haosul din lume este ca fiecare persoană să se preocupe de propriile lor interese și să „salveze” pe cine poate, adică să trăiască într-un mod individualist și egoist.

Mai mult, poezia este o expresie a unor sentimente de deziluzie și pesimism față de condiția umană și față de lumea în care trăim. Eminescu sugerează că oamenii sunt condamnați să trăiască într-o lume lipsită de sens și că singura soluție este să ne concentrăm pe propriile noastre interese.

Poezia „Sauve qui peut” este o critică puternică la adresa societății și a valorilor acesteia, fiind o expresie a unor sentimente de deziluzie și pesimism. Eminescu explorează teme precum individualismul, egoismul și sensul vieții, sugerând că acestea sunt probleme care afectează lumea modernă.

Poezia a avut un impact puternic asupra cititorilor din acea perioadă și a fost considerată o critică la adresa societății și a valorilor acesteia. Ea a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea poeziei lirice moderne și a influențat numeroase alte creații artistice în perioada postbelică.

În concluzie, poezia „Sauve qui peut” de Mihai Eminescu este o critică puternică la adresa societății și a valorilor acesteia, fiind o expresie a unor sentimente de deziluzie și pesimism. Ea rămâne una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale literaturii române și a influențat dezvoltarea poeziei lirice moderne.