Sara pe deal de Mihai Eminescu

• Poezia „Sara pe deal” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu și reprezintă un exemplu de lirică populară.
• Titlul poeziei este luat de la numele unei sărbători populare românești, Sântandrei sau Sârindarul, care se sărbătorește pe data de 30 noiembrie.
• Poezia prezintă un peisaj rural, cu dealuri, păduri și un sat adormit. Este evidențiată frumusețea naturii și contrastul dintre lumea reală și lumea fantastică, în care apar personaje mitice ca zânele și spiritele pădurii.
• Poezia este compusă din patru strofe, fiecare cu câte patru versuri. Ritmul și rima regulată conferă poeziei un caracter muzical și facilitează memorizarea sa.
• Mesajul poeziei este unul de contemplare și de regăsire a frumuseții și a liniștii interioare prin simpla contemplare a naturii și a minunilor sale.

Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.
Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,
Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.
Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,
Streşine vechi casele-n lună ridică,
Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.

Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! în curând satul în vale-amuţeşte;
Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbeşte:
Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,
Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă.
Ne-om răzima capetele-unul de altul
Şi surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. – Astfel de noapte bogată,
Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?

Rezumat extins la poezia Sara pe deal de Mihai Eminescu

„Sara pe deal” este una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române. Poezia este o elegie care transmite dorul și suferința unui poet care își aduce aminte de o dragoste pierdută.

Poezia este împărțită în trei strofe și este scrisă într-un stil liric și melancolic. În prima strofă, poetul descrie peisajul natural, în care se întâmplă toate evenimentele povestite ulterior. În această lume naturală, poetul își aduce aminte de Sara, femeia pe care a iubit-o și care a dispărut din viața sa.

În a doua strofă, poetul își amintește de momentele fericite petrecute alături de Sara și își exprimă regretul că a pierdut-o. În această strofă, poetul compară dragostea cu o floare care se ofilește, întruchipând astfel tristețea și suferința sa.

În a treia strofă, poetul își exprimă dorul de Sara și speranța că se va reîntâlni cu ea într-un alt tărâm. În finalul poeziei, poetul afirmă că Sara a devenit parte din natură și că va continua să trăiască în inima sa ca o amintire frumoasă și dureroasă.

Poezia „Sara pe deal” este una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Mihai Eminescu și transmite sentimente puternice de dor și suferință. Prin descrierea peisajului natural, poetul creează o atmosferă misterioasă și liniștită, care accentuează tristețea și melancolia sa. Poezia este scrisă într-un stil poetic deosebit, care a făcut ca ea să fie apreciată și astăzi ca una dintre cele mai frumoase poezii ale literaturii române.