Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „S-a dus amorul” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost scrisă într-o perioadă în care poetul se afla într-o stare de suferință și de deznădejde cauzată de pierderea iubirii sale. Această poezie reflectă această stare și subliniază faptul că iubirea poate aduce bucurie și împlinire, dar poate fi și o sursă de suferință și de durere.

De asemenea, este interesant de menționat faptul că poezia „S-a dus amorul” a fost inspirată de propria experiență a lui Eminescu cu dragostea și cu suferința cauzată de pierderea iubirii sale. Poezia ilustrează modul în care Eminescu a înțeles și a experimentat iubirea, precum și impactul acesteia asupra vieții sale.

Poezia a fost apreciată pentru modalitatea sa profundă de a explora natura trecătoare a dragostei și a trecerii timpului. Ea a inspirat oamenii să reflecteze asupra vulnerabilității umane în fața iubirii și să înțeleagă că aceasta poate fi o sursă de bucurie, dar și de suferință. De-a lungul timpului, poezia „S-a dus amorul” a rămas una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate opere ale lui Mihai Eminescu, ilustrând în continuare impactul său profund asupra literaturii și culturii românești.


S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora.
 
Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece,
Şi nici pe buze nu-mi mai vin,
Şi nici prin gând mi-or trece.
 
Atâta murmur de izvor,
Atât senin de stele,
Şi un atât de trist amor
Am îngropat în ele!
 
Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine!
Cu câte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!
 
Cum străbăteau atât de greu
Din jalea mea adâncă,
Şi cât de mult îmi pare rău
Că nu mai sufăr încă!
 
Că nu mai vrei să te araţi
Lumină de departe,
Cu ochii tăi întunecaţi
Renăscători de moarte!
 
Şi cu acel smerit surâs,
Cu acea blândă faţă,
Să faci din viaţa mea un vis,
Din visul meu o viaţă.
 
Să mi se pară cum că creşti
De cum răsare luna,
În umbra dulcilor poveşti
Din nopţi o mie una.
 
Era un vis misterios
Şi blând din cale-afară,
Şi prea era de tot frumos
De-au trebuit să piară.
 
Prea mult un înger mi-ai părut
Şi prea puţin femeie,
Ca fericirea ce-am avut
Să fi putut să steie.
 
Prea ne pierdusem tu şi eu
În al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitarăm toate.
 
Şi poate că nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atât de sfânt noroc
Străbătător durerii!

Rezumat extins la poezia S-a dus amorul de Mihai Eminescu

Poezia „S-a dus amorul” de Mihai Eminescu este o meditație poetică asupra efemerității iubirii și asupra trecerii timpului. Poezia își propune să exploreze suferința umană cauzată de pierderea iubirii și reflecția asupra naturii trecătoare a dragostei.

Poezia începe cu o imagine a unui personaj îndrăgostit, care își exprimă suferința și disperarea cauzate de pierderea iubirii. Poetul subliniază faptul că iubirea este trecătoare și că omul este vulnerabil în fața acesteia.

În continuare, poetul explorează modalitățile prin care omul poate găsi înțelegere și acceptare în fața pierderii iubirii. El subliniază faptul că trecerea timpului poate aduce vindecarea și că omul trebuie să învețe să accepte că viața este trecătoare și că iubirea este una dintre cele mai efemere experiențe umane.

În final, poetul oferă un mesaj de speranță și de încredere în puterea umană de a depăși suferința și de a găsi sens și împlinire în viață. El subliniază faptul că, chiar și în mijlocul durerii și al incertitudinii, există o putere interioară care poate aduce vindecare și care poate aduce sens și împlinire în viață.

În concluzie, poezia „S-a dus amorul” de Mihai Eminescu este o meditație poetică asupra efemerității iubirii și asupra trecerii timpului. Poezia subliniază faptul că iubirea este trecătoare și că omul este vulnerabil în fața acesteia. Ea oferă o reflecție profundă asupra modului în care omul poate găsi înțelegere și acceptare în fața pierderii iubirii și subliniază faptul că puterea interioară și încrederea în sine sunt cheia pentru a depăși suferința și pentru a găsi sens și împlinire în viață.


Informații adiționale despre Mihai Eminescu

Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Mihai Eminescu pe Wikipedia în limba Română.

Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).

Ce influenta a avut poezia S-a dus amorul de Mihai Eminescu

Poezia „S-a dus amorul” de Mihai Eminescu este una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale și a avut o influență semnificativă asupra literaturii și culturii române. Iată câteva aspecte ale influenței sale:

  1. Stil poetic inconfundabil: Eminescu se remarcă prin unicitatea stilului său poetic, iar „S-a dus amorul” nu face excepție. Limbajul său bogat și imaginația sa au inspirat și influențat numeroși alți poeți români.
  2. Explorarea temelor universale: Poezia abordează teme precum iubirea pierdută, trecerea timpului și melancolia, care sunt universale și au resoanță la nivel emoțional. Această abordare a influențat poeții și scriitorii care au explorat teme similare.
  3. Lirismul profund: Eminescu a fost un maestru al lirismului, iar „S-a dus amorul” este un exemplu elocvent. Acest aspect a inspirat alți poeți să dezvolte latura lor lirică în creațiile lor.
  4. Referințe culturale și filozofice: Poezia conține referințe la mitologia greacă și la filosofie, reflectând educația și cunoștințele vaste ale lui Eminescu. Aceste referințe au stimulat interesul pentru cultură și filozofie în literatura română.
  5. Inspirarea în muzică și artă: Poeziile lui Eminescu au fost adesea transpuse în muzică și artă, influențând compozitori și artiști plastici. Astfel, ele au avut un impact cultural extins.

În concluzie, poezia „S-a dus amorul” de Mihai Eminescu a avut o influență semnificativă în literatura, cultura și sensibilitatea românească. Rămâne o operă iubită și citată frecvent în România și rămâne o sursă de inspirație pentru creatorii contemporani.