Rugăciune de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Rugăciune” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost inclusă într-un pachet de informații trimis în spațiu în anul 1977, prin intermediul sondei Voyager 1. Sonda Voyager 1 a fost lansată în anul 1977 și a călătorit prin Sistemul Solar, fotografiind planetele și trimitând înapoi informații despre universul înconjurător. În cadrul misiunii, sonda Voyager 1 a inclus un disc de aur, intitulat „Voyager Golden Record”, care conținea informații despre viața și cultura umană.

Printre aceste informații se numără și o selecție de poezii și cântece, inclusiv poezia „Rugăciune” de Mihai Eminescu, care a fost transmisă în spațiu ca parte a patrimoniului cultural al omenirii. Astfel, poezia lui Eminescu a ajuns să fie „ascultată” de posibile ființe extraterestre, dacă acestea ar fi interceptat semnalul trimis de sonda Voyager 1.

---

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Şi pururea fecioară,
Marie!
 
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Rezumat extins la poezia Rugăciune de Mihai Eminescu

„Rugăciune” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului al XIX-lea. Poezia este o meditație poetică despre credință, despre căutarea lui Dumnezeu și despre rolul său în viața umană.

Poezia este împărțită în patru strofe, în care poetul descrie un dialog cu Dumnezeu și sugerează că omul are nevoie de ajutor divin pentru a găsi sensul vieții. În prima strofă, poetul își exprimă dorința de a fi luminat de Dumnezeu și de a găsi adevărul în viață.

În a doua strofă, poetul meditează asupra relației dintre om și Dumnezeu și sugerează că omul trebuie să se roage și să își exprime adorația față de divinitate pentru a găsi pace și înțelegere.

În a treia strofă, poetul descrie universul și sugerează că acesta este o manifestare a voinței divine. El subliniază că omul trebuie să înțeleagă legătura sa cu universul și să își găsească locul în el.

În ultima strofă, poetul meditează asupra trecerii timpului și asupra importanței credinței în viața umană. El sugerează că omul trebuie să își amintească mereu de Dumnezeu și să își găsească confortul în credință, în ciuda provocărilor și a neajunsurilor vieții.

Un fapt interesant despre poezia „Rugăciune” este că aceasta a fost adaptată și într-un cântec popular românesc intitulat „Doamne, ocrotește-i pe români”, care a devenit unul dintre cele mai iubite și mai cunoscute cântece religioase din România. Cântecul a fost compus în anul 1989 de către preotul Gheorghe Vodă și a fost inspirat de poezia lui Mihai Eminescu. Versurile cântecului au fost adaptate pentru a se potrivi cu ritmul muzical și cu stilul interpretativ, iar refrenul, care este „Doamne, ocrotește-i pe români, și cu mila Ta, neamul acesta înalță-l, Doamne, mai sus!”, a devenit unul dintre cele mai cunoscute și mai iubite motive muzicale ale muzicii religioase din România.