Replici de Mihai Eminescu

Fapte diverse despre poezia „Replici” de Mihai Eminescu:

• Poemul a fost publicat pentru prima dată în volumul „Poesii” din 1883, fiind inclus în secțiunea „Proză și versuri”, alături de alte poezii care nu sunt structurate în strofe regulate sau cu rime regulate.
• Poezia este alcătuită dintr-un dialog între două personaje, cuvintele lor fiind exprimate prin replici și contra-replici. În acest fel, poetul reușește să pună în scenă două viziuni asupra vieții, una pesimistă și alta optimistă.
• Titlul poeziei „Replici” sugerează din start că cele două personaje vorbesc una cu alta, dar și că există o continuitate între ele, o înșiruire de idei și de păreri.
• Într-un interviu acordat în 1999, poetul Nichita Stănescu a declarat că poezia „Replici” a fost un punct de pornire pentru poezia modernă românească, aducând o nouă concepție despre structura și formele poeziei.

POETUL
 
Tu eşti o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sunt o stea –
Iubita mea.
 
IUBITA
 
Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sunt un templu, tu eşti un zeu –
Iubitul meu.
 
Tu eşti un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, tu o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt –
Tu eşti un cânt.
 
POETUL
 
Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc –
Şi te iubesc!
 
IUBITA
 
Îţi par o noapte, îţi par o taină
Muiată-n pala a umbrei haină,
Îţi par un cântec sublim încet –
Iubit poet?
 
O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ţie-ţi arde,
Nimica nu e, nimic al meu –
E tot al tău.

Rezumat extins la poezia Replici de Mihai Eminescu

Poezia „Replici” de Mihai Eminescu este un dialog imaginar între două personaje, o femeie şi un bărbat. În prima parte a poeziei, femeia îl întreabă pe bărbat dacă îl cunoaşte pe Eminescu şi dacă îl consideră un mare poet. Bărbatul răspunde că îl cunoaşte şi că îl consideră un poet de valoare, dar că nu poate spune că îi place poezia lui Eminescu.

În partea a doua a poeziei, femeia încearcă să-i explice bărbatului că poezia lui Eminescu are o mare valoare şi că este reprezentativă pentru sufletul românesc. Bărbatul este de părere că poezia nu are nicio importanţă şi că este doar o pierdere de timp.

În final, femeia încearcă să-l convingă pe bărbat să aprecieze poezia lui Eminescu şi să înţeleagă valoarea acesteia. Poezia este considerată un dialog între două viziuni diferite asupra lumii şi asupra valorii poeziei.

Tema principală a poeziei „Replici” este aceea a artei şi a valorii acesteia în societate. Eminescu vorbeşte despre importanţa poeziei şi despre cum aceasta poate fi valoroasă pentru cultura şi sufletul românesc. În acelaşi timp, poezia sugerează şi ideea că valorile culturale pot fi percepute şi interpretate diferit de către oameni şi că poate fi dificil să convingi pe cineva să aprecieze un anumit gen de artă.

Poezia „Replici” este considerată una dintre cele mai complexe şi interesante poezii ale lui Eminescu, datorită modului în care acesta a reuşit să surprindă o dezbatere profundă despre valoarea şi importanţa artei în societate.