Răsai asupra mea … de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Răsai asupra mea …” este că aceasta a fost compusă de către Mihai Eminescu într-un moment de suferință și încercare a vieții sale. În acea perioadă, poetul se confrunta cu probleme de sănătate și era afectat de oboseală și depresie. Totuși, în ciuda acestor dificultăți, el a reușit să compună una dintre cele mai frumoase și profunde meditații asupra iubirii și a vieții.

Un alt fapt interesant este că această poezie a fost descoperită abia după moartea poetului, în caietele sale de manuscrise. Ea nu a fost publicată în timpul vieții lui Eminescu, fiind considerată o creație personală și intimă. Abia mai târziu, după descoperirea manuscriselor sale, poezia a fost adusă la lumina publicului și a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale sale.

Răsari asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.
 
Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
 
Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
 
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele;
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

Rezumat extins la poezia Răsai asupra mea … de Mihai Eminescu

Poezia „Răsai asupra mea …” este una dintre cele mai cunoscute și iubite creații ale lui Mihai Eminescu. Ea a fost scrisă în anul 1876, în perioada de maturitate artistică a poetului, și este o meditație profundă asupra iubirii și a rolului acesteia în viața umană.

Poezia începe cu invocarea soarelui, personificat ca un zeu care se ridică deasupra pământului și iluminează lumea cu razele sale calde. Eminescu folosește imaginea soarelui ca o metaforă pentru iubire, sugerând că ea poate lumina și încălzi inimile oamenilor la fel cum soarele încălzește și luminează întreaga lume.

În continuare, poetul își exprimă dorința de a fi cuprins de această iubire divină și de a se simți învăluit de razele soarelui. El își dorește să fie pătruns de această iubire, să o simtă în adâncul ființei sale și să o dăruiască întregii lumi.

Poezia „Răsai asupra mea …” este considerată una dintre cele mai frumoase și profunde meditații ale lui Eminescu asupra iubirii. Ea surprinde dorința poetului de a trăi o iubire absolută și totală, care să-l elibereze de singurătate și de suferință și să-l transforme într-un om mai bun.

De-a lungul timpului, poezia „Răsai asupra mea …” a fost tradusă în mai multe limbi străine și a inspirat numeroase creații artistice, precum cântece, filme sau spectacole de teatru. Ea rămâne una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale literaturii române, o meditație profundă asupra iubirii și a rolului acesteia în viața omului.