Pe gânduri ziua de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Pe gânduri ziua” este că aceasta a fost scrisă în perioada de singurătate a lui Eminescu, când se afla într-o stare de depresie și de introspecție profundă. Se crede că această stare de spirit a influențat substanțial poezia sa și i-a permis să exprime în mod sincer și autentic sentimentele sale de izolare și de meditație.

Poezia a fost publicată pentru prima dată în anul 1883, în revista „Convorbiri literare”, și a fost foarte apreciată de contemporanii săi. Ea a devenit ulterior unul dintre cele mai cunoscute și apreciate poeme ale lui Eminescu și a fost inclusă în multe antologii de literatură română.

Pe gânduri ziua, noaptea în veghere,
Astfel viaţa-mi tot în chinuri trece –
Va vrea natura oare să se plece
La ruga mea – să-mi dea ce i-oi cere?
 
Nimic nu-i cer decât mormântul rece,
Repaos lung la lunga mea durere –
Decât să port iubirea-mi în tăcere,
Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece.
 
Căci lumea e locaşul pătimirii:
Un chin e valu-i, iară gândul spuma,
Dureri ascunse farmecele firii.
 
O dată te-am văzut – o clipă numai –
Şi am simţit amarul omenirii…
Ce-am folosit că-l ştiu şi eu acuma?

Rezumat extins la poezia Pe gânduri ziua de Mihai Eminescu

„Poezia „Pe gânduri ziua” este un poem liric de Mihai Eminescu, care explorează tema solitudinii și a meditației asupra vieții și a existenței umane. Poezia prezintă imaginea unui bărbat care se simte singur și îndepărtat de lume și care își petrece timpul meditând asupra sensului vieții.

În prima strofă, poetul descrie ziua care trece și sugerează că totul este trecător. El exprimă dorința de a înțelege mai bine viața și sugerează că meditația asupra ei este singura cale de a descoperi adevărul.

În a doua strofă, poetul descrie natura și sugerează că ea poate fi o sursă de inspirație și de înțelegere a lumii. El sugerează că frumusețea naturii poate oferi oamenilor un moment de respiro și poate ajuta la descoperirea sensului vieții.

În a treia strofă, poetul exprimă durerea și suferința sa și sugerează că solitudinea este o experiență dureroasă. El sugerează că singurătatea îi permite să mediteze mai bine asupra vieții și să descopere adevărul despre sine.

În ultima strofă, poetul reflectă asupra importanței meditației și sugerează că aceasta poate fi o cale de a înțelege mai bine sensul vieții și de a ajunge la pacea interioară. El sugerează că solitudinea poate fi o experiență dificilă, dar și benefică, pentru că oferă oportunitatea de a reflecta și de a înțelege mai bine lumea.

În concluzie, poezia „Pe gânduri ziua” de Mihai Eminescu explorează tema solitudinii și a meditației asupra vieții și a existenței umane. Poezia reflectă un ton melancolic și introspectiv care ilustrează geniul literar și spiritual al lui Eminescu. Versurile sale simple și directe sugerează că frumusețea vieții poate fi găsită în meditație și înțelegerea celorlalți, chiar și în momentele de singurătate și izolare.”