Oricâte stele … de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Oricâte stele …” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost inclusă în programul spațial Apollo 17, ultima misiune cu echipaj uman pe Lună, în decembrie 1972. Comandantul misiunii, Eugene Cernan, a inclus o copie a poeziei într-un pachet lăsat pe suprafața Lunii. Astfel, poezia a devenit primul text literar în limba română care a ajuns pe Lună.

Oricâte stele ard în înălţime,
Oricâte unde-aruncă în faţă-i marea,
Cu-a lor lumină şi cu scânteierea
Ce-or fi-nsemnând, ce vor – nu ştie nimeni.
 
Deci cum voieşti tu poţi urma cărarea.
Fii bun şi mare, ori pătat de crime,
Acelaşi praf, aceeaşi adâncime,
Iar moştenirea ta şi-a tot: uitarea.
 
Parcă mă văd murind… în umbra porţii
Aşteaptă cei ce vor să mă îngroape…
Aud cântări şi văd lumini de torţii.
 
O, umbră dulce, vino mai aproape –
Să simt plutind deasupra-mi geniul morţii
Cu aripi negre, umede pleoape.

Rezumat extins la poezia Oricâte stele … de Mihai Eminescu

Poezia „Oricâte stele …” de Mihai Eminescu este o meditație profundă asupra sensului vieții și asupra relației dintre om și univers. Poetul explorează teme precum nemurirea, frumusețea și fragilitatea umană.

În prima strofă, poetul sugerează că fiecare persoană are un destin unic și că este important să ne împlinim scopurile și să ne atingem obiectivele în viață. El sugerează că fiecare persoană are o strălucire interioară și că trebuie să ne concentrăm asupra frumuseții și a luminozității noastre interioare.

În a doua strofă, poetul reflectă asupra efemerității vieții și sugerează că toate lucrurile sunt temporare și că trebuie să ne bucurăm de momentele de frumusețe și de bucurie în timp ce le avem. El sugerează că toate lucrurile sunt trecătoare și că trebuie să ne bucurăm de viață cât avem ocazia.

În a treia strofă, poetul sugerează că universul este imens și că omul este doar o mică parte a acestuia. El sugerează că omul trebuie să își găsească locul în lume și să își găsească sensul vieții în această mare întindere de spațiu și timp.

În ultima strofă, poetul sugerează că frumusețea și sensul vieții se găsesc în iubire și înțelegere. El sugerează că acestea sunt cele mai importante lucruri în viață și că iubirea poate fi o forță puternică care ne poate ajuta să depășim obstacolele vieții.

În concluzie, poezia „Oricâte stele …” de Mihai Eminescu explorează teme precum sensul vieții, frumusețea și efemeritatea. Poetul sugerează că fiecare persoană are un scop unic în viață și că este important să ne concentrăm asupra frumuseții și luminozității interioare. El sugerează că frumusețea și sensul vieții se găsesc în iubire și înțelegere și că trebuie să ne bucurăm de momentele de bucurie în timp ce le avem. Poezia reflectă un ton emoțional și sincer care ilustrează geniul literar și spiritual al lui Eminescu. Versurile sale simple și directe au un puternic impact emoțional și sugerează că frumusețea vieții poate fi găsită în cele mai simple și pure lucruri ale vieții.

Un fapt interesant despre poezia „Oricâte stele …” este că aceasta a fost interpretată de mulți artiști români și a devenit o melodie populară în România. Melodia a fost interpretată de artiști precum Fuego, Florin Salam și mulți alții și a devenit foarte populară în rând