Mihai Eminescu

O, stingă-se a vieţii … este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Eminescu și este considerată unul dintre cele mai triste și mai melancolice poeme din literatura română. Poezia a fost scrisă în anul 1883, cu doi ani înainte de moartea poetului.

Câteva cuvinte din poezie au fost folosite într-o celebră piesă de teatru românească intitulată „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale. Fraza „trecut-au anii” este utilizată frecvent și astăzi pentru a sugera rapiditatea cu care trece timpul.

De asemenea, poezia a inspirat numeroase interpretări artistice, inclusiv cântece și aranjamente muzicale. Una dintre cele mai cunoscute este melodia „O, vreme rea” interpretată de trupa Pasărea Colibri.

În 2019, un fragment din poezia „O, stingă-se a vieții …” a fost inscripționat pe o monedă comemorativă emisă de Banca Națională a României în onoarea împlinirii a 170 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu.


O, stingă-se a vieţii fumegătoare faclă,
Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă!
N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun,
Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun,
Căci n-am avut metalul demonilor în vine,
Nici pacinica răbdare a omului de bine,
Căci n-am iubit nimica cu patimă şi jind…
Un creier plin de visuri ş-o inimă de rând.
 
De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,
Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.
Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors…
Acelaşi şir de patimi s-a tors şi s-a retors
De mâinile uscate a vremii-mbătrânite.
Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncâlcite:
Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soartă
Noroc fără durere, viaţă fără moarte.
Am pus demult deoparte acele roase cărţi
Ce spun c-a vieţii file au vecinic două părţi…
 
Cu-a lor înţelepciune nimica nu se schimbă
Cu dezlegări ciudate şi cu frânturi de limbă
Ocupe-se copiii… Eu pun o întrebare
Nu nouă, însă dreaptă… nu liberă, dar mare.
 
Viaţa, moartea noastră noi le ţinem în mâni,
Pe ele deopotrivă noi ne simţim stăpâni.
O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar
Ne scapă deopotrivă de-o lume de amar.
De ce ţin toţi la dânsa, oricât de neagră fie?
Ea împlineşte oare în lume vreo solie?
E scop în viaţa noastră – vreun scop al mântuirii?
Nu junghiem fiinţa pe-altarul omenirii?
A gândului lucire, a inimii bătaie
Ridică un grăunte din sarcina greoaie
Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân
Pe altu-n astă lume îl doare mai puţin?
O, eu nu cer norocul, dar cer să mă învăţ
Ca viaţa-mi preţ să aibă şi moartea s-aibă preţ.
Să nu zic despre mine ce omului s-a zis:
Că-i visul unei umbre şi umbra unui vis.
 
O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele,
De ce mi-ai dat ştiinţa nimicniciei mele?
De ce-n al vieţii mijloc, de gânduri negre-un stol
Mă fac să simt în minte şi-n inimă un gol?
De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit,
Să văd cum că în suflet nu am decât urât?
Viaţa mea comună s-o târâi uniform
Şi să nu pot de somnul pământului s-adorm?
 
Zadarnică, pustie şi fără înţeles
Viaţa-mi nu se leagă de-un rău sau de-un eres.
Eu nu mă simt deasupra şi nu sunt dedesubt,
Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt
Pentru-o minciună mare ori mare adevăr.
Totuna mi-ar fi mie, căci alta nu mai cer,
Decât să fiu în dreapta ori stânga hotărât,
S-omor şi eu pe altul sau să fiu omorât
Şi fără de nici un titlu în lume să mă-nser…
 
Căci ce-i la urma urmei minciună, adevăr?
Să ţin numai la ceva… oricât ar fi de mic…
Dar nu ţin la nimica, căci nu mai cred nimic.

Rezumat extins la poezia O, stingă-se a vieţii … de Mihai Eminescu

Poezia „O, stingă-se a vieții …” de Mihai Eminescu este un sonet compus din patru strofe, fiecare având câte patru versuri. Tema poeziei este dragostea, dar într-un mod mai degrabă trist și dezamăgitor. Poezia descrie sentimentele poetului în fața faptului că iubirea sa nu poate fi împărtășită și că viața lui nu are sens fără această iubire.

În prima strofă, poetul afirmă că speranța sa de a fi iubit este pierdută, iar în a doua strofă se plânge de inutilitatea vieții sale fără această iubire. În strofa a treia, poetul își exprimă dorința de a fi uitat și să se stingă, în timp ce ultima strofă este o concluzie amară a acestei iubiri neîmpărtășite.

În general, poezia este considerată una dintre cele mai triste și dezamăgitoare creații ale lui Eminescu, dar și una dintre cele mai frumoase, datorită stilului său liric unic și aprofundat.


Informații adiționale despre Mihai Eminescu

Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Mihai Eminescu pe Wikipedia în limba Română.

Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).

Ce influenta a avut poezia O, stingă-se a vieţii … de Mihai Eminescu

„Poezia „O, stingă-se a vieții…” de Mihai Eminescu a avut un impact semnificativ în literatura și cultura română prin explorarea sa a temelor filozofice și a trecerii timpului. Aceasta a influențat:

  1. Gândirea filozofică: Eminescu a adus în poezie elemente filozofice și existențiale, ceea ce a influențat alți poeți și scriitori să abordeze astfel de subiecte.
  2. Stil poetic distinct: Stilul poetic al lui Eminescu, cu imagini bogate și expresive, a influențat și inspirat alți autori să exploreze creativitatea și expresia poetică.
  3. Reflexia asupra efemerității: Poezia se concentrează pe trecerea timpului și efemeritatea vieții, oferind o perspectivă profundă asupra acestei teme, care a fost preluată de alți autori în creațiile lor.
  4. Inspirare pentru critici și cercetători: „O, stingă-se a vieții…” a fost și continuă să fie subiect de analiză și interpretare în cercetarea literară, contribuind la dezvoltarea criticii literare românești.

În ansamblu, această poezie a lui Eminescu a adus un aport important în literatura română prin explorarea temelor filozofice și a modului său distinct de exprimare poetică, influențând generații de cititori și autori.