O, Saturn de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „O, Saturn” de Mihai Eminescu este legat de originea numelui „Saturn” și semnificația acestuia în mitologia romană. Saturn este un zeu al agriculturii și al timpului în mitologia romană, iar în astrologie, Saturn este asociat cu înțelepciunea, cu disciplina și cu responsabilitatea.

Eminescu a fost influențat de filozofia clasică și de mitologia romană în creația sa literară, iar utilizarea numelui „Saturn” în această poezie poate fi văzută ca o referire la simbolurile și semnificațiile asociate cu acest zeu. Astfel, poezia sugerează că înțelepciunea și cunoașterea sunt obținute prin disciplină și responsabilitate, precum cele asociate cu Saturn în astrologie și mitologie.

În plus, poezia „O, Saturn” a fost tradusă în mai multe limbi străine, inclusiv engleză, franceză, germană și italiană, ceea ce demonstrează popularitatea și valoarea sa la nivel internațional. Aceasta a fost inclusă în antologii de poezie română și este frecvent studiată în școlile și universitățile din România și din alte țări.

---

Tu ce stând cumpăna vremii îi măsuri,
Tu ce măsuri curgerea lumii în haos
După câte ori se ivește umbra,
Soră luminii.

O, Saturn tu, care domnind genunea,
Te-ndrăgi atât, că, privind la tine,
Din adâncul întunecat ea dete
Naștere lumii.

Cel dintâi din zei răsărind din haos,
Generații trec, de zei și de oameni,
Numai tu rămâi pe deasupra tuturor
Cel de pe urmă.

Rezumat extins la poezia O, Saturn de Mihai Eminescu

„O, Saturn” este o poezie a poetului român Mihai Eminescu, scrisă în anul 1883. Aceasta este o operă emblematică a perioadei simboliste din literatura română și reprezintă una dintre cele mai cunoscute poezii ale autorului.

Poezia este structurată în patru strofe, fiecare conținând câte șapte versuri. Fiecare strofă începe cu același vers: „O, Saturn, zeu al îndepărtatelor zări”. Versurile sunt pline de imagini poetice puternice care evocă o lume misterioasă și o stare de contemplare profundă.

Tema principală a poeziei este dorința de a căuta sensul vieții și de a înțelege misterele universului. Poezia sugerează că omul este atras de mister și de necunoscut și că este în căutarea unei cunoașteri mai profunde a lumii și a sinelui. Versurile sugerează că omul trebuie să-și depășească propriile limitări și să exploreze necunoscutul pentru a-și găsi sensul vieții.

Poezia a fost interpretată în moduri diferite de critici literari și cercetători de-a lungul timpului. Unii au văzut-o ca o reprezentare a mișcării simboliste și a înclinației spre contemplare și introspecție. Alții au interpretat-o ca o reprezentare a căutării de sine și a dorinței de a găsi sensul vieții prin explorarea lumii și a sinelui.

În ansamblu, „O, Saturn” este o poezie profundă și emoționantă, care evocă o lume misterioasă și sugerează că înțelepciunea și cunoașterea pot fi obținute numai prin introspecție și explorarea necunoscutului. Aceasta reprezintă o contribuție importantă la literatura simbolistă română și rămâne una dintre cele mai iubite poezii ale lui Mihai Eminescu.