O rămâi, rămâi cu bine … de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „O rămâi, rămâi cu bine …” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost scrisă în timp ce poetul se afla în Italia și era îndrăgostit de Veronica Micle, o scriitoare și poetă română cu care a avut o relație intensă și plină de pasiune. Această poezie este considerată una dintre cele mai frumoase și emoționante poezii de dragoste din literatura română și este o reflectare a sentimentelor intense pe care Eminescu le-a avut pentru Veronica Micle.

De asemenea, „O rămâi, rămâi cu bine …” este recunoscută ca una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate poezii ale lui Mihai Eminescu, fiind adesea citată și interpretată în contextul poeziei sale lirice. Această poezie este considerată o reflectare a talentului extraordinar al poetului de a transmite emoții și sentimente prin intermediul cuvintelor.

Mihai Eminescu este considerat unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii române și un simbol al identității naționale și al patriotismului românesc. Lucrările sale sunt recunoscute pentru profunzimea și sensibilitatea lor și pentru abilitatea poetului de a transmite emoții și idei complexe prin intermediul poeziei lirice. Eminescu a avut un impact puternic asupra literaturii și culturii românești și este recunoscut la nivel internațional ca unul dintre cei mai mari poeți ai lumii.

---

O, rămâi, rămâi cu bine
Deşi-n sufletu-mi te port,
N-avuşi sânge tu în vine
Şi născut ai fost tu mort.
Da, amor fără de nume
Ce în veci am tăinuit,
Umbră-ai fost în astă lume
Şi o umbră ai pierit.
Ce m-apuci de gât, iubită,
De ce plângi şi de ce tremuri?
În cenuşa părăsită
Nu aprinzi tu alte vremuri.

În zădar mă ţii în braţe,
În zădar îmi plângi pe piept,
Pentru a-ţi spune neadevărul
Al meu suflet e prea drept.
Am iubit în tine visul
Tinereţii mele scump,
Dar se duse tinereţea-mi
Şi din suflet eu te rump.
Astăzi trece tinereţea-mi,
Ea în ochii mei se stinge,
Eu te văd o umbră albă
Un cap alb fără de sânge.
Cu a vieţii mele flăcări
Au trecut ş-a ta viaţă
Şi asupra ta se lasă
Neînduraţii-mi ochi de gheaţă.

Rezumat extins la poezia O rămâi, rămâi cu bine… de Mihai Eminescu

„O rămâi, rămâi cu bine …” este una dintre cele mai cunoscute poezii de dragoste ale lui Mihai Eminescu. Poezia exprimă sentimentele intense ale unui bărbat care se desparte de persoana iubită, transmițând ideea că iubirea este o forță puternică care transcende timpul și spațiul.

În prima strofă, poetul își exprimă dorința de a fi alături de persoana iubită și de a petrece timpul împreună. El vorbește despre frumusețea lumii și a vieții și remarcă că, în prezența persoanei iubite, toate acestea par a fi și mai frumoase.

În strofa a doua, poetul își exprimă tristețea și durerea pe care o simte la gândul despărțirii. El vorbește despre dragostea intensă pe care o simte pentru persoana iubită și despre dorința sa de a rămâne alături de ea pentru totdeauna.

În final, poetul își exprimă dorința de a fi din nou alături de persoana iubită și îi spune acesteia să rămână cu bine și să aibă grijă de sine. El sugerează că iubirea este o forță puternică care transcende timpul și spațiul și că sentimentele sale pentru persoana iubită vor rămâne neschimbate chiar și după despărțire.

În ansamblu, „O rămâi, rămâi cu bine …” este o poezie emoționantă și profundă despre iubire și despărțire. Mihai Eminescu reușește să transmită ideea că iubirea este o forță puternică care transcende timpul și spațiul și că sentimentele adevărate pentru persoana iubită rămân neschimbate chiar și după despărțire.