O, rămâi de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „O, rămâi” de Mihai Eminescu este legat de titlul acesteia. Se pare că Eminescu ar fi luat acest titlu dintr-o piesă de teatru a dramaturgului german Friedrich Hebbel, intitulată „Genoveva”. În această piesă, personajul principal își roagă soțul să rămână alături de ea și să nu o părăsească, folosind aceeași expresie: „O, rămâi”.

De asemenea, poezia „O, rămâi” este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii de dragoste scrise de Eminescu. Aceasta a fost scrisă în timp ce poetul se afla într-o perioadă dificilă a vieții sale, fiind îndrăgostit de o femeie pe care nu o putea avea. Se pare că această poezie a fost scrisă ca o modalitate de a-și exprima dorința și suferința, dar și de a împărtăși cu lumea sentimentele sale.

Poezia „O, rămâi” a fost apreciată de critici literari și cercetători de-a lungul timpului, fiind văzută ca o expresie a sensibilității și lirismului lui Eminescu. Aceasta a avut un impact semnificativ asupra literaturii românești și a fost adesea citată și analizată în cadrul studiilor literare.

---

„O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;

Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol

Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.”

Astfel zise lin pădurea,
Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot…
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?

Rezumat extins la poezia O, rămâi de Mihai Eminescu

„O, rămâi” este o poezie a poetului român Mihai Eminescu, publicată pentru prima dată în anul 1876. Aceasta este o poezie lirică, care exprimă o dorință profundă de a fi alături de persoana iubită și de a împărtăși împreună frumusețea lumii.

Structura poeziei este una clasică, formată din trei strofe, fiecare conținând câte patru versuri. Versurile sunt pline de imagini și metafore, sugestive pentru tema poeziei.

Tema principală a poeziei este aceea a iubirii și dorinței de a fi alături de persoana iubită. Poezia sugerează că dragostea poate oferi o anumită consolare și împlinire, dar și o stare de neliniște și anxietate atunci când persoana iubită este departe.

Versurile sugerează că dragostea este o forță puternică, capabilă să ne împingă spre o înțelegere mai profundă a lumii și a noi înșine. Poezia exprimă astfel ideea că iubirea poate oferi o anumită înțelepciune și înțelegere a vieții, dar și o stare de disconfort și neliniște atunci când aceasta este departe.

Poezia „O, rămâi” a fost interpretată și discutată în cadrul cercului literar românesc de-a lungul timpului, fiind văzută de mulți critici literari ca o expresie a lirismului și a sensibilității poetice a lui Mihai Eminescu. Aceasta a avut un impact semnificativ asupra literaturii românești și a fost adesea citată și analizată în cadrul studiilor literare.

În concluzie, poezia „O, rămâi” de Mihai Eminescu reprezintă o contribuție importantă la literatura lirică română și este considerată una dintre cele mai frumoase poezii scrise de acesta. Aceasta exprimă o anumită sensibilitate față de dragostea și dorința de a fi alături de persoana iubită, oferind o perspectivă unică asupra vieții și a sensibilității umane.