O, mamă … de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „O, mamă …” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost scrisă în timp ce poetul se afla într-o perioadă dificilă a vieții sale, în care lupta cu problemele sale de sănătate și cu problemele financiare. În ciuda acestor dificultăți, Eminescu a scris o poezie profund emoționantă și plină de afecțiune pentru mama sa, Maria Eminovici.

Deși poezia nu a fost publicată în timpul vieții lui Eminescu, ea a fost descoperită în manuscris după moartea sa și a fost inclusă în edițiile ulterioare ale poeziilor sale. Aceasta a devenit una dintre cele mai populare și iubite poezii ale lui Eminescu, fiind recitată și citită de-a lungul anilor de mulți oameni care au apreciat frumusețea și profunzimea sentimentelor exprimate în această poezie.

De asemenea, „O, mamă …” a fost adaptată de-a lungul timpului în cântece și colinde, fiind cântată în mod tradițional în perioada sărbătorilor de iarnă și în cadrul altor evenimente culturale. Aceasta a contribuit la popularitatea și la răspândirea poeziei, făcând-o accesibilă unui public mai larg și mai divers.

În ansamblu, „O, mamă …” este una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Mihai Eminescu, care explorează tema iubirii materne și a devotamentului unei mame pentru copilul ei. Poezia a rămas una dintre cele mai îndrăgite și citite poezii ale literaturii românești, inspirând mulți oameni și fiind prezentă în cultura populară de-a lungul anilor.

---

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
 
Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu…
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.
 
Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu…
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

Rezumat extins la poezia O, mamă … de Mihai Eminescu

„O, mamă …” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți români. Poezia explorează tema iubirii materne, prezintă dragostea și devotamentul unei mame pentru copilul său.

În prima strofă, poetul descrie o scenă intimă în care o mamă îi cântă copilului său, încercând să-l linistească. El sugerează că dragostea și devotamentul unei mame sunt o binecuvântare pentru copilul ei.

În a doua strofă, poetul se concentrează asupra rolului unei mame în viața copilului ei. El sugerează că o mamă este capabilă să ofere copilului său dragoste, protecție și îndrumare, iar acestea sunt lucruri neprețuite pentru orice copil.

În a treia strofă, poetul explorează tema pierderii unei mame și a impactului pe care aceasta îl poate avea asupra copilului ei. El sugerează că dragostea unei mame poate supraviețui și după ce ea nu mai este prezentă fizic, căci copilul își amintește mereu de acele momente de tandrețe și îngrijire.

În ultima strofă, poetul subliniază importanța unei mame în viața copilului ei și sugerează că această dragoste și devotament sunt lucruri neprețuite și unice. El subliniază că dragostea unei mame este o binecuvântare pentru orice copil și că aceasta trebuie să fie apreciată și prețuită întotdeauna.

În ansamblu, „O, mamă …” este o poezie emoționantă și profundă care celebrează iubirea și devotamentul unei mame pentru copilul ei. Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Mihai Eminescu, fiind recitată și citită în cadrul multor evenimente culturale și fiind prezentă în manualele școlare pentru mulți ani.