Noaptea … de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Noaptea …” de Mihai Eminescu este că ea a fost considerată o poezie mistică și simbolistă, datorită modului în care subliniază importanța contemplării și introspecției și evidențiază conexiunea dintre om și natură. Poezia a fost apreciată pentru modul în care a reușit să transmită o atmosferă profundă și misterioasă, care a captat imaginația cititorilor și i-a încurajat să reflecteze asupra lumii și a vieții lor.

De asemenea, poezia „Noaptea …” a fost una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate poezii ale lui Eminescu și a fost tradusă și publicată în mai multe limbi străine. Ea a fost considerată un exemplu de poezie care subliniază importanța introspecției și a conectării cu natura și a fost apreciată de cititori pentru profunzimea și sensibilitatea sa.

Poezia „Noaptea …” a fost scrisă într-o perioadă tumultuoasă a istoriei României, în timpul luptei pentru independență și pentru unitatea națională. În acea perioadă, Eminescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți și intelectuali ai României și a fost un susținător activ al luptei pentru independență și unitatea națională.

Prin urmare, poezia „Noaptea …” poate fi citită și interpretată ca o poezie care subliniază importanța reflectării și introspecției într-o perioadă dificilă și tulbure a istoriei României și poate fi văzută ca o încurajare a oamenilor să se conecteze cu partea lor creativă și visătoare pentru a depăși obstacolele și pentru a găsi o speranță și o inspirație în mijlocul haosului și al incertitudinii.

---

Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin;
Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,
Pân’ ce mintea îmi adoarme, pân’ ce genele-mi clipesc;
Lumânarea-i stinsă-n casă… somnu-i cald, molatic, lin.
 
Atunci tu prin întuneric te apropii surânzândă,
Albă ca zăpada iernii, dulce ca o zi de vară;
Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară
Gâtul… iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.
 
Cu-ale tale braţe albe, moi, rătunde, parfumate,
Tu grumazul îmi înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci;
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mânuţe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.
 
Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită
Şi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc
Şi surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.
 
O! dezmiardă, pân’ ce fruntea-mi este netedă şi lină,
O! dezmiardă, pân-eşti jună ca lumina cea din soare,
Pân-eşti clară ca o rouă, pân-eşti dulce ca o floare,
Pân’ nu-i faţa mea zbârcită, pân’ nu-i inima bătrână.

Rezumat extins la poezia Noaptea … de Mihai Eminescu

Poezia „Noaptea …” de Mihai Eminescu este un poem care celebrează frumusețea nopții și a lumii nocturne, evidențiind contrastul dintre întuneric și lumină și subliniind importanța contemplării și a introspecției.

Poezia începe cu o descriere a nopții, cu întunericul ei adânc și cu frumusețea stelelor și a lunii care luminează cerul. Protagonistul poeziei se gândește la modul în care noaptea îi încântă și îl inspiră și se întreabă de ce oamenii se tem de întuneric și de necunoscut.

Pe măsură ce poemul progresează, poetul descrie modul în care noaptea poate aduce liniște și pace interioară și poate fi un moment de introspecție și de meditație. El spune că, atunci când ne lăsăm absorbiți de liniștea și frumusețea nopții, putem găsi o conexiune profundă cu noi înșine și cu lumea înconjurătoare.

În continuare, poetul descrie modul în care lumina și întunericul sunt două aspecte complementare ale vieții și ale naturii și că ambele sunt necesare pentru a obține o imagine completă și frumoasă a lumii în care trăim. El subliniază importanța acceptării întunericului și a necunoscutului și a recunoașterii faptului că ele sunt parte integrantă a vieții noastre.

În final, poetul descrie modul în care noaptea poate fi un moment de inspirație și de creativitate, un moment în care ideile pot să apară în mod spontan și neașteptat. El spune că noaptea este un moment de libertate și de imaginație, în care putem să ne eliberăm de constrângerile și de limitările lumii de zi cu zi și să ne conectăm cu partea noastră creativă și visătoare.

În general, „Noaptea …” este un poem care celebrează frumusețea nopții și a lumii nocturne, subliniind contrastul dintre întuneric și lumină și evidențiind importanța contemplării și a introspecției. Poezia transmite o atmosferă profundă și emoționantă, subliniind importanța conectării cu noi înșine și cu lumea înconjurătoare și evidențiind importanța acceptării întunericului și a necunoscutului în viața noastră.