Poezia „Murmură glasul mării” de Mihai Eminescu a fost scrisă într-un moment dificil din viața poetului, când acesta se confrunta cu probleme de sănătate și cu o serie de crize existențiale. În această perioadă, Eminescu a petrecut mult timp în solitudine și a avut multe momente de introspecție și reflecție asupra lumii și a sinelui.
Deși poezia nu a fost publicată în timpul vieții lui Eminescu, ea a fost inclusă în volumele sale de opere complete, inclusiv în volumul „Luceafărul”, care a fost publicat în anul 1883. Volumul a reprezentat una dintre cele mai importante colecții de poezie ale lui Eminescu și a contribuit la consolidarea statutului său ca unul dintre cei mai importanți poeți români.
De-a lungul timpului, poezia „Murmură glasul mării” a fost interpretată și de alți artiști, inclusiv de pictori și de muzicieni care au creat opere de artă inspirate de poezia lui Eminescu. De asemenea, poezia a fost inclusă în diverse antologii de poezie și a fost tradusă în mai multe limbi străine, ceea ce a contribuit la popularizarea sa la nivel internațional.
Poezia „Murmură glasul mării” rămâne una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Mihai Eminescu și este considerată o capodoperă a poeziei lirice românești. Aceasta este o poezie profundă și emoționantă, care reflectă trăirile și emoțiile intense ale lui Eminescu în fața naturii și a trecerii timpului. Poezia pune sub semnul întrebării sensul vieții și al trecerii timpului și reflectă o căutare interioară profundă pentru înțelegerea lumii și a sinelui.
Murmură glasul mării stins şi molcom,
Înconjurând a Italiei insulă mândră –
O, luminaţi, a cerului stele albe,
Câmpilor noştri.
Vă vărsaţi icoanele voastre în Tibur,
Nori, zugrăviţi pe câmpie umbre fuginde,
Tu, măreţie a nopţii, a mării, a lumii,
împle Italia.
Mare, poartă pe undele tale corăbii,
Unele grele ni-aducă aur din Ofir,
Altele înfoiate de roze d-Egipt,
Vinuri şi smirnă.
Ah, trimiteţi popoare vulturii voştri
Cei de lemn să zboare pe marea măreaţă,
Căci a Romei eterne picioare marmorei
Daruri aşteaptă.
Numai singur asupra lumii în pace
Nepăsător tămâii şi laudei voastre,
Învăluit în maiestatea tăcerii
Stă-mperatorul.
Vezi-l atins de umbra gândirilor regii!
Vorba-i va să fie o rază-n lume;
Orele lui sunt izvoare la anii istoriei,
Salve-Imperator!
Rezumat extins la poezia Murmură glasul mării de Mihai Eminescu
Poezia „Murmură glasul mării” de Mihai Eminescu este o meditație lirică profundă asupra naturii și a trecerii timpului. Poezia este scrisă din perspectiva unui observator care ascultă murmurul mării și reflectă asupra lumii înconjurătoare.
Poezia începe prin descrierea imaginii unui mal al mării, unde se aude murmurul continuu al valurilor. Poetul observă această imagine și își exprimă uimirea și admirația față de natură și față de puterea mării.
În continuare, poetul reflectă asupra trecerii timpului și asupra efemerității existenței umane. El se întreabă dacă există un sens sau un scop în viața umană și își exprimă dorința de a înțelege mai bine sensul existenței umane și de a găsi o cale către înțelegerea trecerii timpului.
Poezia culminează cu o serie de meditații asupra lumii și a trecerii timpului. Poetul se întreabă dacă există vreo cale către înțelegerea lumii și a trecerii timpului și își exprimă dorința de a găsi sensul și semnificația existenței umane.
Poezia „Murmură glasul mării” este o meditație profundă asupra naturii și a trecerii timpului. Aceasta este o poezie intens lirică, care dezvăluie trăirile și emoțiile intense ale lui Mihai Eminescu în fața misterului existenței umane. Poezia pune sub semnul întrebării sensul vieții și al trecerii timpului și reflectă o căutare interioară profundă pentru înțelegerea lumii și a sinelui.
Informații adiționale despre Mihai Eminescu
Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Mihai Eminescu pe Wikipedia în limba Română.
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).
Ce influenta a avut poezia Murmură glasul mării de Mihai Eminescu
Poezia „Murmură glasul mării” de Mihai Eminescu a avut o influență semnificativă asupra literaturii române și a culturii în general în următoarele moduri:
- Imagistică poetică bogată: Eminescu folosește imagini poetice bogate pentru a descrie marea și natura, inspirând alți poeți să exploreze frumusețea și misterul lumii naturale în operele lor.
- Emoție și simbolism: Poezia transmite o adâncă emoție și contemplare, ceea ce a inspirat alți poeți să exploreze aspectele interioare ale psihicului uman și ale naturii umane în operele lor.
- Conexiunea cu natura: Eminescu exprimă o puternică conexiune cu natura în această poezie, ceea ce a inspirat cititorii să dezvolte o mai mare apreciere și respect pentru mediul natural și pentru legătura lor cu el.
- Stil liric: Poezia „Murmură glasul mării” este un exemplu de stil liric și romantic, care a influențat alți poeți să exploreze aspecte similare ale iubirii, naturii și contemplării în operele lor.
- Moștenire culturală: Eminescu este considerat un simbol național în România, iar operele sale, inclusiv „Murmură glasul mării,” fac parte din patrimoniul cultural al țării, contribuind la consolidarea identității culturale românești.
În concluzie, poezia „Murmură glasul mării” de Mihai Eminescu a avut o influență semnificativă în literatura și cultura română, contribuind la dezvoltarea stilului poetic și a valorilor estetice, precum și la promovarea conexiunii omului cu natura și cu frumusețea lumii înconjurătoare.
