Menire de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Menire” de Mihai Eminescu este acela că aceasta a fost inspirată de filosofia germană a secolului al XIX-lea, în special de teoria lui Arthur Schopenhauer despre voința de viață și de moarte. Schopenhauer susținea că oamenii sunt conduși de o voință de viață, care îi determină să își dorească să supraviețuiască și să se dezvolte, dar și de o voință de moarte, care îi determină să caute eliberarea de durere și suferință prin renunțarea la viață.

Eminescu a preluat aceste idei și le-a dezvoltat în poezia „Menire”, arătând cum viața umană este determinată de această luptă dintre voința de viață și de moarte și cum omul își poate găsi menirea prin înțelegerea și acceptarea acestei lupte.

De-mi vorbiţi mă fac că n-aud,
Nu zic ba şi nu mă laud,
Dănţuiţi precum vă vine,
Nici vă şuier, nici v-aplaud
Dară nimeni nu m-a face
Ca să joc dup-a lui flaut
Căci menirea vieţii mele
E pe mine să mă caut.
 
Bismarqueuri de falsă marcă,
Mie-mi pare cum că, parcă
De iubirea nemţărimei
Nici un rău nu vă înţarcă.
În zădar Alsasul, Posen,
Cu-a lor stare vă încarcă
Ochii voştri, să pricepeţi
Unde duce-a ţării barcă
Şi ce rău ne proroceşte
A cobirii neagră ţarcă.
Voi ne duceţi spre pieire,
Bismarqueuri de falsă marcă.
Excelenţa, bezedeaua
Cu mândrie poartă steaua
Ce cu stimă i-a fost dată
C-a putut a fi licheaua
Ce la rus ş-aplecat capul
Şi la turc a-aprins luleaua
Ci în loc de ştreangul care
Se cădea, i-au dat cordeaua
Căci nevasta-i pentru-o târlă
De cătane fu căţeaua;
În zădar cu-a lor mândrie
Tu îngreunezi canapeaua,
Crezi că lumea te admiră
Când colinzi în lung şoseaua;
În zădar mai taie mutre
Serioase mascaraua,
Cu blazoane-nchipuite
Ş-a împodobit cupeaua.
Ştim ce-aramă este-ntr-însul
Şi-i cunoaştem noi turaua.
‘N-alte ţări e-onoare mare
Decoraţia şi steaua,
Dar ce merite-are dânsul
Excelenţa, bezedeaua?
E o carte măsluită
Toată viaţa lui, licheaua,
Şi noi ştim ce însemnează
De pe pieptu-i tinicheaua.

Rezumat extins la poezia Menire de Mihai Eminescu

„Menire” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, considerat cel mai important poet al literaturii române. Poezia a fost publicată postum, după moartea autorului, și a devenit una dintre cele mai reprezentative creații ale sale.

Poezia începe cu o descriere a lumii și a existenței umane, arătând că oamenii sunt în căutarea unui scop și a unui sens în viață. Autorul evidențiază importanța gândirii și a introspecției în găsirea acestui scop și arată cum acestea pot