Luna iese dintre codri de Mihai Eminescu

O posibilă curiozitate legată de poezia „Luna iese dintre codri” de Mihai Eminescu este legată de influențele pe care le-a avut autorul asupra compoziției sale. Este cunoscut faptul că poezia lui Eminescu a fost puternic influențată de poeții români și străini ai timpului său, dar în cazul acestei poezii, se pare că autorul a fost inspirat de un proverb popular românesc care spune că „Luna iese dintre nori, ca un cioban din turmă”. Acest proverb ilustrează perfect imaginea din poezie în care luna apare printre copaci, precum un cioban printre o turmă de oi.

Luna iese dintre codri.
Noaptea toată stă s-o vadă.
Zugrăveşte umbre negre
Pe linţolii de zăpadă.
 
Şi mereu ea le lungeşte
Şi suind în cer le mută,
Parcă faţa-i cuvioasă
E cu ceară învăscută.
 
Ce gândeşte? – numai norii
Lin se-mbină, se dezbină
Ca făşii de gaz albastru,
Ca şi aburi cu lumină.
 
Lin pin iarbă scotoceşte
Apa-n prund şi-n pietricele.
Florile surâd în taină,
Oare ce-or surâde ele?
 
Şi-s cu neguri îmbrăcate
Lac, dumbravă şi pădure.
Stele palid tremurânde
Ard pin negurile sure.
 
Lumea-n rouă e scăldată,
Lucioli pe lacuri zboară.
Luna umbrei, umbra lunii
Se amestec, se-nfăşoară.
 
Lunecând pe ceruri, norii
Negri-acopăr tot seninul.
Se sting una după alta
Şi icoana şi suspinul.
 
Înfăşat în întuneric,
Eu nu văd, nu aud şoapte.
Ah, mă simt atât de singur!
Este noapte, noapte, noapte.

Rezumat extins la poezia Luna iese dintre codri de Mihai Eminescu

Poezia „Luna iese dintre codri” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu și face parte din ciclul „Luceafărul”. Este o poezie în care autorul descrie frumusețea nopții și a naturii, aducând un omagiu lunii care iese dintre codri.

Poezia începe prin a face o descriere a nopții, iar apoi se concentrează pe apariția lunii pe cer și modul în care aceasta luminează întunericul. Autorul folosește imagini poetice puternice pentru a descrie frumusețea nopții și a naturii, și pentru a transmite senzația de liniște și pace pe care o simte.

În continuare, Eminescu descrie modul în care luna este percepută de oameni și cum aceasta îi inspiră, aducându-le speranță și bucurie. Poezia se încheie cu o invitație adresată cititorului de a se bucura de frumusețea nopții și a naturii, iar acest lucru este prezentat ca fiind esențial pentru a găsi liniștea interioară și fericirea.

Astfel, prin intermediul acestei poezii, Mihai Eminescu transmite o viziune asupra naturii și a relației dintre om și aceasta, evidențiind frumusețea și importanța lumii înconjurătoare și felul în care aceasta poate influența starea noastră de spirit și starea noastră interioară.