Poezia „Locul aripilor” de Mihai Eminescu nu a fost publicată în timpul vieții poetului și a fost descoperită în manuscrisele sale după moartea sa. Poemul a fost inclus în volumele de poezie postume ale lui Eminescu, fiind publicat pentru prima oară în anul 1884, cu șase ani după moartea poetului. „Locul aripilor” este considerată una dintre cele mai complexe poezii eminesciene, abordând teme precum iubirea, moartea și existența umană.
Strecor degetele mele printre buclele-ţi de aur,
Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut,
Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur,
Iară ochii-ţi, gardianii, mă opresc şi mă sumut.
Ochii tăi, înşelătorii! A ghici nu-i pot vreodată,
Căci cu două înţelesuri mă atrag şi mă resping –
Mă atrag când stau ca gheaţa cu privirea desperată,
Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating.
O, atunci mâna ta-i tare şi respinge cu putere
Mâna mea, care profană ar intra în sanctuar
Să se-ascundă-n sânii-ţi tineri, pe când eu plin de plăcere
Să uit lumea-n sărutarea-ţi şi în ochii tăi de jar.
Astăzi însă nu-s ca flama cea profană şi avară,
Inima mi-e sântă astăzi, cald şi dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rugăciunea şi timid ca primăvara,
Azi iubesc a ta fiinţă cum iubesc pe Dumnezeu.
Tu surâzi cu ne-ncrezare?… Cât de rea eşti tu, copilă!
Lasă ca sub gazul roşu eu la sânii-ţi să pătrunz,
Să deschei corsetul ista… Tu roşind să râzi gentilă,
Eu s-apăs fruntea-mi arzândă între piepţii albi, rotunzi
Şi să strecor a mea mână după gâtu-ţi de zăpadă!
Tu roşeşti… tu nu vrei, Marta?… O, de-ai şti ce caut eu…
Ai surâde şi-al tău umăr ai lăsa ca să se vadă,
Să-ţi privesc în ochi cu capul rezemat pe pieptul tău.
Cunjurând c-un braţ molatec gâtul tău cel alb ca zarea,
Apăsând faţa-ţi roşită pe-al meu piept bătând mereu,
Eu cu cealaltă mână pe-ai tăi umeri de ninsoare:
Locul aripilor albe le-aş căta-n delirul meu!
Locul ciunt unde aripa se-nalţă albă c-argintul
Când tu înger încă-n ceruri pluteai dulce, fericit,
Locul de-unde-apoi căzură când tu, vizitând pământul
Te-ai uitat… şi-n lumea asta ca copilă te-ai trezit.
Rezumat extins la poezia Locul aripilor de Mihai Eminescu
Poezia „Locul aripilor” de Mihai Eminescu este o meditație profundă asupra locului pe care îl ocupă omul în lume și în univers. Poezia este împărțită în cinci strofe, iar fiecare strofă explorează un aspect diferit al experienței umane și al existenței umane în general.
Prima strofă descrie lumea naturală, cu elementele sale primare și cu spiritul ei liber, în contrast cu lumea construită de om, care este dominată de putere și control. În a doua strofă, poetul își exprimă uimirea și admirația față de frumusețea naturii și își exprimă regretul pentru faptul că omul nu reușește să o înțeleagă și să o aprecieze pe deplin.
În a treia strofă, poetul explorează tema pierderii inocenței și a copilăriei, sugerând că omul pierde o parte din sine odată cu maturizarea. În a patra strofă, poetul explorează tema libertății și a dorinței de a zbura, de a depăși barierele și de a ajunge la noi înălțimi. În finalul poeziei, în a cincea strofă, poetul exprimă dorința de a trăi o viață autentică, de a fi el însuși și de a descoperi „locul aripilor”, adică propriul său potențial și sensul vieții.
Poezia „Locul aripilor” este una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Mihai Eminescu și este o reflecție profundă asupra locului și sensului existenței umane. Poezia subliniază faptul că omul trebuie să își descopere și să își urmeze propriul său drum, în ciuda obstacolelor și a presiunilor sociale, și să își trăiască viața într-un mod autentic și liber.
Informații adiționale despre Mihai Eminescu
Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Mihai Eminescu pe Wikipedia în limba Română.
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).
Ce influenta a avut poezia Locul aripilor de Mihai Eminescu
Poezia „Locul aripilor” de Mihai Eminescu a avut o influență semnificativă în literatura română și în cultura generală din mai multe motive:
- Exprimarea melancoliei și a existentialismului: Eminescu a abordat în poezia sa teme precum melancolia, pasiunea și căutarea sensului vieții. Aceste teme au resoanat cu cititorii și au influențat mulți alți poeți și scriitori să exploreze aspecte similare ale condiției umane.
- Stil poetic unic: Stilul său poetic distinctiv, caracterizat prin utilizarea limbajului simbolic și a metaforelor, a fost adesea imitat și apreciat în literatura română. Eminescu a reușit să creeze o aură poetică unică în „Locul aripilor” și în alte poezii, ceea ce a inspirat și alți autori să-și dezvolte propriile stiluri distinctive.
- Contribuția la romantismul românesc: Eminescu este adesea considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai romantismului în literatura română. Poezia sa a contribuit la dezvoltarea și afirmarea acestui curent literar în cultură.
- Cultivarea limbajului poetic: Folosirea expresiilor poetice și a metaforelor complexe a inspirat alți poeți să investească timp în dezvoltarea limbajului lor poetic, contribuind astfel la îmbogățirea limbii române literare.
- Inspirarea în domeniul artei și muzicii: Poeziile lui Eminescu, inclusiv „Locul aripilor,” au inspirat artiști și muzicieni să creeze opere de artă și compoziții muzicale bazate pe versurile sale, consolidând astfel influența sa asupra culturii.
În concluzie, poezia „Locul aripilor” de Mihai Eminescu a avut o influență profundă și durabilă în literatura și cultura română prin intermediul stilului său poetic distinctiv, temelor filozofice abordate și contribuției sale la dezvoltarea romantismului în literatură.
