La Bucovina de Mihai Eminescu

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ţi romantic, munţii în lumină,
Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânci înalte,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste câmpii-n zori.
 
Ale sorţii mele plângeri şi surâse,
Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise
Tainic şi uşor,
Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte
Îmi şoptesc de dor.
 
Numai lângă sânu-ţi geniile rele,
Care îmi descântă firul vieţii mele,
Parcă dormita;
Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume,
Să-mi visez o soartă mândră de-al meu nume
Şi de steaua mea.
 
Când pe bolta brună tremură Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene
Lin în calea sa,
Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare
Cânt-a nopţii dulce, mistică cântare,
Cânt din Valhala.
 
Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-n pace,
Inima îmi bate, bate, şi nu tace,
Tremură uşor,
În fantazii mândre ea îşi face cale,
Peste munţi cu codri, peste deal şi vale
Mână al ei dor.
 
Mână doru-i tainic colo, înspre tine,
Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel, totdeauna când gândesc la tine,
Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
Bucovina mea!

Rezumat extins la poezia La Bucovina de Mihai Eminescu

„La Bucovina” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, care evocă frumusețea și misterul ținutului Bucovinei, situat în nordul României și Ucrainei de astăzi. Poezia este compusă din patru strofe, fiecare strofă având câte șase versuri.

În prima strofă, poetul descrie frumusețea și farmecul pământului Bucovinei, cu munții săi impunători, pădurile și râurile care curg cristaline. El afirmă că Bucovina este un loc al poeziei și al misterului, unde se poate simți prezența divină.

În a doua strofă, poetul evocă istoria și cultura Bucovinei, care sunt marcate de amintiri ale trecutului și de tradiții străvechi. El subliniază importanța patrimoniului cultural și a valorilor istorice, care trebuie păstrate și apreciate.

În a treia strofă, poetul vorbește despre identitatea Bucovinei și despre legăturile sale cu restul României și cu Europa. El afirmă că Bucovina este o regiune cu o identitate puternică și unică, dar care face parte dintr-un întreg mai mare, fiind legată de valorile și tradițiile culturale europene.

În ultima strofă, poetul concluzionează că Bucovina este un loc al frumuseții și al misterului, care trebuie iubit și apreciat. El afirmă că Bucovina este o comoară de valori culturale și istorice, care trebuie protejată și păstrată pentru generațiile viitoare.

În concluzie, poezia „La Bucovina” de Mihai Eminescu este o evocare poetică a frumuseții și a valorilor ținutului Bucovinei, reprezentând o mărturie a dragostei și a sensibilității profunde ale autorului pentru acest loc magic și misterios. Poezia subliniază importanța patrimoniului cultural și a valorilor istorice, precum și a iubirii și aprecierii pentru frumusețea naturală a locurilor noastre. Mihai Eminescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori ai literaturii române, cunoscut pentru poezia sa plină de sensibilitate și de pasiune, iar „La Bucovina” este un exemplu al abilităților sale literare și al sensibilității sale față de frumusețea și misterul lumii.