Iubită dulce, o, mă lasă … de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Iubită dulce, o, mă lasă …” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost scrisă într-o perioadă în care poetul se afla într-o relație tumultuoasă cu Veronica Micle, o altă importantă personalitate literară din România secolului al XIX-lea. În timp ce relația lor era pasională și plină de iubire, ea era, de asemenea, marcată de dificultăți și conflicte, iar Eminescu a trăit o serie de suferințe și dezamăgiri în această relație.

Mesajul profund al poeziei sugerează că, chiar și atunci când suntem confruntați cu dificultăți și suferințe în relațiile noastre, trebuie să ne bucurăm de frumusețea vieții și a iubirii. Acesta este un mesaj important și relevant pentru orice relație, indiferent de perioada sau contextul în care aceasta are loc.

Iubită dulce, o, mă lasă
Să privesc faţa-ţi, ochiul tău ceresc,
Să mângâi păru-ţi d-aur, de mătase,
Privindu-te, de-amor să nebunesc!
Ah, braţul tău rotund e alb – se lasă
Cu graţie pe umerii-mi – privesc
În ochii tăi, în faţa ta – în gura jună
S-ascult uimit la vorba ta nebună!
 
Nebună, că nu are şir şi minte,
Ci graţie ş-amor copilăros,
La gura ta, care zâmbind îmi minte
Spre-a acoperi misterul cel duios,
Ce-mi spune nu – când da ochiu-ţi fierbinte
Din genele-i îmi spune voluptos –
Ah, tot amorul meu, copil în raze,
E concentrat în fiinţa-ţi luminoasă!
 
Surâsul tău o rază e de soare,
Şi ochii tăi sunt stele-n noaptea mea,
Şi sânul tău de vergină, ninsoare,
Ce lin l-acoperi tu cu mâna ta,
Când tremurând priveşti şi zâmbitoare
La-a lui dulci flori ce cresc alăturea –
Şi sărutarea ta – oh, spune, spune
Cu ce s-aseamănă dulcea-acea minune!
 
De n-ai fi tu, ce-ar folosi viaţa,
Speranţele-i, şi binele-i, şi tot!
Un vis ar fi amestecat cu ceaţa,
Un chin ar fi – ce l-aş sfârşi să pot;
Pe când astfel o noapte e măreaţă,
Pierdută-n stele ce în ceri înot,
Prin ele trece melancolic luna –
O gură dă-mi, iubito – şi-ncă una!
 
Spre sărutare gura-ţi se încreaţă
Şi ochii tăi privesc întunecat
Şi visători. – Iubito, tu, glumeaţă,
Nu ştii c-a săruta e un păcat
Şi că-n întunecata lor dulceaţă
Nu s-uită ochii de copii vreodată –
Fără să plângă-n urmă-a lor langoare
Şi voluptoasa lor întunecare!
 
Căci ce ai zice dacă eu acuma
Aş uita toate… tu mă înţelegi –
E drept că ţie-o vorbă-ţi trebui numa
Ca toată firea mea în lanţ s-o legi –
Dar vorba aceea serie-ori de glumă,
Cu care pasiunea-mi s-o diregi
Vei spune tu? – O, taci – o, taci, n-o spune –
Ai spus-o? -S mânios, tu, -nţelepciune!
 
În van vorba ta blând povăţuieşte –
La seriozitatea ta surâd;
Spre sărutare gura-ţi se-ncreţeşte;
Spre sărutare ochii tăi se-nchid;
Şireată eşti! sub geana ce umbreşte
Ochii-ţi sclipesc, şi-mi pare că ei râd;
Cu braţul ţi-i acoperi?… Supărată?
Ce te prefaci, iubita mea şireată?

Rezumat extins la poezia Iubită dulce, o, mă lasă … de Mihai Eminescu

„Iubită dulce, o, mă lasă …” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului al XIX-lea. Poezia este o meditație poetică asupra dragostei și a suferinței pe care o putem experimenta în relațiile noastre, sugerând că, chiar și atunci când suferim, trebuie să ne bucurăm de frumusețea vieții și a iubirii.

Poezia începe prin prezentarea unui protagonist care își imploră iubita să îl lase, sugerând că este conștient de faptul că relația lor nu va fi una fericită. În următoarea strofă, poetul sugerează că, chiar și atunci când suntem nefericiți în relațiile noastre, iubirea și frumusețea vieții pot continua să ne încânte.

În strofele următoare, poetul meditează asupra suferinței și a tristeții pe care le putem experimenta în viața noastră și în relațiile noastre. El sugerează că, chiar și atunci când suntem confruntați cu suferința și durerea, trebuie să ne bucurăm de frumusețea vieții și să ne concentrăm asupra momentelor frumoase și pline de sens.

În final, poetul sugerează că trebuie să ne bucurăm mereu de iubire și de frumusețea vieții, chiar și atunci când suntem confruntați cu pierderi și suferințe. El sugerează că acestea sunt lucrurile cu adevărat importante în viața noastră și că trebuie să le apreciem și să le prețuim.

În concluzie, „Iubită dulce, o, mă lasă …” este o poezie profundă și filozofică care meditează asupra dragostei și a suferinței în relațiile noastre. Poezia sugerează că trebuie să ne bucurăm de frumusețea vieții și a iubirii, chiar și atunci când suntem confruntați cu suferința și durerea. Mesajul profund al poeziei ne îndeamnă să ne concentrăm asupra momentelor frumoase și pline de sens din viața noastră și să apreciem și să prețuim iubirea și frumusețea vieții.