Iubind în taină … de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Iubind în taină …” de Mihai Eminescu este că a fost scrisă în anul 1874 și a fost publicată pentru prima dată în anul 1883 în ziarul „Timpul”. Această poezie a fost una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Eminescu și a devenit un simbol al iubirii neîmpărtășite și al suferinței din dragoste. Poezia a fost adaptată în cântece populare și a fost inclusă în diverse filme și spectacole de teatru, demonstrând astfel influența sa durabilă asupra culturii românești.

Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placa ţie,
Căci în priviri citeam o veşnicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.
 
Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.
 
Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi şi blonde plete?
 
Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii, vină la sânu-mi.

Rezumat extins la poezia Iubind în taină … de Mihai Eminescu

Poezia „Iubind în taină …” de Mihai Eminescu este o creație lirică care exprimă iubirea neîmpărtășită și suferința cauzată de lipsa de răspuns din partea persoanei iubite. Poezia este compusă dintr-o singură strofă de șapte versuri și este caracterizată de un ritm lent și contemplativ.

În poezie, Eminescu vorbește despre iubirea pe care o poartă unei persoane, dar care nu este împărtășită. El exprimă durerea și suferința sa, provocate de respingerea sa și de imposibilitatea de a fi cu persoana iubită. În același timp, el folosește imagini poetice puternice pentru a descrie tristețea și singurătatea pe care le simte, cum ar fi imagini de noapte și de întuneric.

Eminescu vorbește despre dragostea sa neîmpărtășită ca fiind una tainică și ascunsă, care nu este văzută de nimeni și care se manifestă doar în inima sa. El afirmă că această iubire este o făptură a nopții, care trăiește doar în umbra iubirii sale și care nu poate fi văzută de nimeni altcineva.

În concluzie, poezia „Iubind în taină …” de Mihai Eminescu este o creație lirică profundă, care exprimă într-un mod emoționant iubirea neîmpărtășită și suferința cauzată de lipsa de răspuns din partea persoanei iubite. Poezia transmite un mesaj puternic despre importanța de a-ți exprima sentimentele și de a nu trăi în taină, indiferent de consecințele sau de respingerea pe care o poți întâmpina. Stilul său poetic, plin de simbolism și imagistică puternică, face din această poezie o capodoperă a literaturii românești și o creație lirică care rămâne relevantă și emoționantă și astăzi.