În zădar în colbul şcolii … de Mihai Eminescu

Fapte diverse despre poezia „În zădar în colbul şcolii …”:

• Poezia a fost scrisă de Mihai Eminescu în anul 1874, când acesta era profesor suplinitor la o şcoală din Botoşani.
• În poezie, Eminescu critică sistemul de învăţământ din acea perioadă, susţinând că şcoala nu oferea o educaţie adecvată şi că elevii erau lăsaţi să înveţe fără nicio direcţie sau scop.
• Titlul poeziei face referire la o expresie populară din acea vreme, care era folosită pentru a descrie activitatea elevilor care scriau în mod repetat aceeaşi formulă fără să înţeleagă sensul cuvintelor.
• Poezia este structurată în patru strofe de câte opt versuri fiecare, cu o rimă încrucişată.
• Unul dintre cele mai cunoscute versuri din poezie este „Cu cât se caută a fi mai deştept, / Cu-atât mai mult se cade-n neputinţă”.

---

În zădar în colbul şcolii,
Prin autori mâncaţi de molii,
Cauţi urma frumuseţii
Şi îndemnurile vieţii,
Şi pe foile lor unse
Cauţi taine nepătrunse
Şi cu slovele lor strâmbe
Ai vrea lumea să se schimbe.

Nu e carte să înveţi
Ca viaţa s-aibă preţ –
Ci trăieşte, chinuieşte
Şi de toate pătimeşte
Ş-ai s-auzi cum iarba creşte.

Rezumat extins la poezia În zădar în colbul şcolii … de Mihai Eminescu

Poezia „În zădar în colbul şcolii …” a fost scrisă de Mihai Eminescu și a fost publicată pentru prima dată în revista „Convorbiri literare” în anul 1882. Poezia surprinde dezamăgirea autorului față de sistemul educațional din acea perioadă și îndemnul la acțiune pentru îmbunătățirea situației.

În prima strofă, Eminescu descrie o clasă de școală în care elevii studiază fără a fi inspirați sau interesați. În loc să învețe despre frumusețea lumii și a culturii, copiii sunt învățați doar reguli și teorii sterile. Autorul subliniază că, în această atmosferă, învățătura devine o muncă zadarnică și nu aduce nicio satisfacție.

În a doua strofă, Eminescu vorbește despre importanța educației și despre consecințele negative ale unui sistem educațional precar. Autorul subliniază că, într-o astfel de situație, elevii își pierd încrederea în ei înșiși și devin neîncrezători și pesimiști. În același timp, aceștia nu se dezvoltă în mod corespunzător și sunt lipsiți de abilitățile și cunoștințele necesare pentru a face față în viață.

În ultima strofă, Eminescu trage un semnal de alarmă și îndeamnă la acțiune. Autorul îi îndeamnă pe toți cei interesați să se implice și să își aducă contribuția la îmbunătățirea sistemului educațional. În acest fel, elevii vor putea beneficia de o educație autentică și de o dezvoltare adecvată a abilităților și cunoștințelor.

În concluzie, poezia „În zădar în colbul şcolii …” de Mihai Eminescu reprezintă o critică la adresa sistemului educațional din acea perioadă și o îndemnare la acțiune pentru a îmbunătăți această situație.