Glossă de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Glossă” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost tradusă în numeroase limbi străine și a fost apreciată la nivel internațional ca o operă de artă literară de mare valoare. Poezia a fost inclusă în numeroase antologii de poezie și a fost studiată în școli și universități din întreaga lume.

De asemenea, „Glossă” a fost adaptată și transpusă în muzică, fiind cântată și interpretată de artiști din întreaga lume. Melodia inspirată din poezia lui Eminescu a devenit un hit în anii ’70 și ’80 ai secolului XX și este încă apreciată și iubită de mulți români și astăzi.

De-a lungul timpului, această poezie a fost interpretată și într-o cheie religioasă, fiind considerată de unii ca o meditație asupra sensului și înțelesului vieții, precum și asupra relației dintre om și divinitate.

---

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
 
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
 
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
 
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
 
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Rezumat extins la poezia Glossă de Mihai Eminescu

„Glossă” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, una dintre cele mai importante figuri ale literaturii române. Această poezie este o meditație profundă asupra condiției umane și a efemerității vieții.

În prima strofă, Eminescu vorbește despre frumusețea și trecerea rapidă a vieții, subliniind importanța de a trăi intens și de a prețui fiecare moment din viață.

În a doua strofă, poetul vorbește despre durerea și suferința care sunt inevitabile în viața umană. El subliniază importanța de a găsi sens și înțeles în aceste experiențe și de a crede în valoarea lor.

În a treia strofă, Eminescu vorbește despre moarte și despre ceea ce rămâne după noi. El subliniază importanța de a lăsa o amprentă pozitivă în lume și de a trăi în așa fel încât să fim amintiți cu dragoste și respect.

În ultima strofă, poetul subliniază importanța de a trăi în armonie cu natura și de a aprecia frumusețea și bogăția acesteia. El subliniază importanța de a trăi într-un mod simplu și autentic și de a prețui valorile tradiționale și morale.

În concluzie, poezia „Glossă” de Mihai Eminescu este o meditație profundă asupra condiției umane și a efemerității vieții. Aceasta subliniază importanța de a trăi intens și de a prețui fiecare moment din viață, precum și de a găsi sens și înțeles în experiențele noastre. De asemenea, poezia ne îndeamnă să lăsăm o amprentă pozitivă în lume și să trăim în armonie cu natura, apreciind frumusețea și bogăția acesteia și păstrând valorile tradiționale și morale.