Frumoasă-i … de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Frumoasă-i …” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în revista „Convorbiri literare” în anul 1883, la scurt timp înainte de moartea autorului. Poezia a fost inclusă ulterior în volumele de poezii ale lui Eminescu și a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații literare ale sale. De asemenea, poezia a inspirat mulți artiști și scriitori români, fiind interpretată și adaptată în diferite forme artistice, cum ar fi muzica, pictura sau teatrul.

---

În lacul cel verde şi lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâşiind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă în umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalţ-a ei frunte spre cer.
 
Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit
Şi caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La geamătul dulce din vânt.

Natura, de jur împrejur,
Pe sus e o boltă de-azur,
Pe jos e un verde covor,
Ţesut cu mii tinere flori.
Văd apa ce tremură lin
Cum vântul o-ncruntă-n suspin,
Simt zefiri cu-aripi de fiori
Muiate în miros de flori,
Văd lebede, barcă de vânt,
Prin unde din aripi dând,
Văd fluturi albaştri, uşori,
Roind şi bând miere din flori.
 
De ce nu am aripi să zbor!
M-aş face un flutur uşor,
Un flutur uşor şi gentil
Cu suflet voios de copil,
M-aş pune pe-o floare de crin,
Să-i beau sufleţelul din sân,
Căci am eu pe-o floare necaz:
Frumoasă-i ca ziua de azi!

Rezumat extins la poezia Frumoasă- i… de Mihai Eminescu

Poezia „Frumoasă-i …” scrisă de Mihai Eminescu este o creație literară ce explorează tema frumuseții și a efemerității vieții. În poem, autorul descrie frumusețea și fragilitatea unei flori, comparând-o cu efemeritatea vieții umane.

Poezia începe prin a prezenta imaginea unei flori delicate și frumoase, care își dezvăluie frumusețea în razele soarelui și în aerul proaspăt al dimineții. Autorul subliniază faptul că această floare este o comoară ascunsă și că frumusețea sa este trecătoare.

Mihai Eminescu descrie cum această floare mică și neînsemnată este o comoară de frumusețe și de delicatețe, care se ridică din murdărie și care își împărtășește frumusețea cu toți cei care o observă. El compară această floare cu efemeritatea vieții umane și subliniază faptul că, la fel ca și floarea, oamenii trebuie să își trăiască viața cu pasiune și să își împărtășească frumusețea cu cei din jur.

Autorul subliniază faptul că viața este efemeră și că trebuie să trăim fiecare moment cu intensitate și să împărtășim frumusețea și iubirea noastră cu cei din jur. El subliniază că frumusețea se poate ascunde în cele mai mici și neînsemnate lucruri și că trebuie să ne deschidem inimile și mințile pentru a o putea descoperi.

În final, Mihai Eminescu își exprimă admirația și respectul pentru frumusețea naturală a lumii și pentru delicatețea și fragilitatea vieții. Poezia „Frumoasă-i …” este o creație literară profund emoționantă și filozofică, care subliniază importanța de a descoperi frumusețea și sensul vieții în cele mai neașteptate locuri și circumstanțe.

De asemenea, o interpretare a poeziei ar fi că aceasta poate fi o alegorie pentru frumusețea și importanța iubirii în viața umană. Poemul subliniază importanța de a ne deschide inimile pentru a putea trăi în armonie și bucurie, la fel cum floarea își dezvăluie frumusețea prin deschiderea petalelor sale în lumina soarelui.