Epigramatice de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre colecția „Epigramatice” a lui Mihai Eminescu este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1903, de către Alexandru Macedonski, unul dintre cei mai importanți poeți și critici literari români din acea perioadă.

Publicarea acestei colecții de epigrame a fost surprinzătoare pentru mulți critici literari și pentru publicul larg, deoarece nu se știa că Eminescu a scris epigrame într-un număr atât de mare și pentru că acest stil de scriere era considerat mai degrabă un pasaj între două poezii majore.

De-a lungul timpului, unele dintre epigramele lui Eminescu au fost criticate pentru tonul lor prea dur sau pentru faptul că vizau unele persoane publice sau scriitori cunoscuți din acea perioadă. Cu toate acestea, mulți critici literari consideră că epigramele lui Eminescu reprezintă o formă importantă de exprimare artistică și că ele reușesc să transmită, într-un mod ingenios și amuzant, un mesaj profund despre societate și condiția umană.

De asemenea, epigramele lui Eminescu reprezintă o încercare de a explora o formă nouă de poezie și de a aduce un suflu proaspăt în literatura română, care la acea vreme era într-un proces de redefinire și de modernizare.

---

În somn nici Crösus nu-i bogat cu tot tronu-i regal.
Şi jumeta din viaţa lui cu Lazăr e egal.
*
Lungeşti prânzu-ţi până-n noapte, tot mănânci, mănânci de-a rândul,
Cin te vede poate zice că cu dinţii-ţi sapi mormântul.
*
Vrei să fii Pallas Athena!
O, fetiţă, fii cuminte…
Tu ai pierde din frumseţe
Dar n-ai câştiga la minte.
*
E vinul de-azi mai rău ca cel de ieri, amicii mei –
Mai bun ca orice vin băut e cel pe care-l bei.

Rezumat extins la poezia Epigramatice de Mihai Eminescu

„Epigramatice” este o colecție de epigrame scrise de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți români din secolul al XIX-lea. Epigramele sunt poezii scurte care au ca scop satirizarea sau ridiculizarea unui subiect, o persoană sau o situație.

Colecția de epigrame a lui Eminescu cuprinde aproximativ 200 de poezii scurte, scrise într-un stil ingenios și ironic. Epigramele abordează o varietate de subiecte, de la politicieni și scriitori, până la religie și viața cotidiană.

Poeziile din această colecție sunt scrise într-un stil direct și plin de umor, iar mulți critici literari consideră că aceste epigrame sunt cele mai bune din literatura română. De asemenea, mulți cititori și critici literari consideră că epigramele lui Eminescu sunt o reflecție a personalității sale inteligente și satirice.

Un fapt interesant despre această colecție de epigrame este că a fost publicată postum, după moartea lui Eminescu. Multe dintre epigrame au fost scrise în perioada în care Eminescu lucra ca jurnalist și editor la diverse ziare și reviste din București, iar această experiență a influențat stilul și tonul umoristic al epigramelor sale.

De asemenea, poezia lui Eminescu a influențat mulți alți poeți și scriitori din România și din alte țări, iar epigramele sale sunt încă apreciate și citite astăzi pentru umorul și inteligența lor.