Ector și Andromache (după Schiller) de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Ector și Andromache (după Schiller)” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost publicată postum, abia în anul 1897, la 8 ani după moartea poetului. În timpul vieții sale, Eminescu a realizat mai multe adaptări și traduceri din literatura universală, iar „Ector și Andromache” a fost una dintre cele mai reușite dintre acestea.

De asemenea, poezia a fost scrisă într-un moment dificil din viața lui Eminescu, în perioada în care acesta se lupta cu probleme de sănătate și cu dificultăți financiare. Cu toate acestea, poezia reflectă o anumită serenitate și o înțelegere profundă a condiției umane, ceea ce sugerează faptul că Eminescu a reușit să depășească propriile dificultăți prin intermediul creației sale poetice.

ANDROMACHE
Vrea Ector în vecie să meargă de la mine,
Unde Ahil cu-a sale neapropiali mâne
Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi?
Cine-o-nvăța copilu-ți în vremea viitoare
S-arunce lănci și zeii Olympului s-adoare,
Când Orcul de-ntuneric în sânu-i te-o-nghiți?
ECTOR
Femeie scumpă mie, tu lacrimele seacă!
După bătaia cruntă dorința mea ea pleacă,
Aceste brațe apăr Pergamu-amenințat.
Și-n lupta pentru sânte a zeilor cămine
Eu cad, mântuitorul al patriei ­ și-n fine
Cobor la râul stigic de glorie urmat.
ANDROMACHE
O, n-o să mai aud eu a armelor vuire
Și fieru-ți în portale va zace-n lenevire,
Marea lui Priam viță d-eroi s-o nimici.
Vei merge unde ziua etern nu mai lumină,
Cocytul unde-n lungul pustiilor suspină,
Colo unde amoru-ți în Lethe va muri.
ECTOR
Orice dorință-n mine, în mine-orice gândire,
Le-oi cufunda în Lethe, în râul de-amuțire,
Dar nu și-al meu amor.
Auzi-l! cel sălbatec cum lângă muri turbează,
Încinge-mi a mea spadă și doliul îți lasă!
Căci nu moare în Lethe amorul lui Hector.

Rezumat extins la poezia Ector și Andromache (după Schiller) de Mihai Eminescu

Poezia „Ector și Andromache (după Schiller)” de Mihai Eminescu este o adaptare a unei piese de teatru a lui Friedrich Schiller intitulată „Andromache”. Eminescu a tradus, adaptat și modernizat piesa lui Schiller, transpunând-o într-un context cultural românesc și realizând astfel o operă originală.

Poezia este structurată în trei acte, la fel ca și piesa originală a lui Schiller, și urmărește povestea Andromachei, soția lui Hecuba și mama copiilor săi, care își pierd familia în timpul Războiului Troian. Andromache se căsătorește cu Ector, fratele lui Hector, după ce acesta a fost ucis de Ahile. Relația dintre cei doi se dezvoltă treptat, iar Andromache reușește să depășească suferința și să găsească alinare alături de Ector.

Poezia „Ector și Andromache” este o operă romantică, cu o limbă poetică bogată și o serie de imagini frumoase. Eminescu își folosește talentul poetic pentru a descrie emoțiile și stările de spirit ale personajelor, precum și pentru a ilustra frumusețea și tragedia vieții umane. Poezia subliniază importanța iubirii și a familiei în viața noastră și sugerează că acestea pot fi surse de alinare și de speranță în momentele dificile.

În concluzie, „Ector și Andromache (după Schiller)” de Mihai Eminescu este o adaptare originală a unei piese de teatru a lui Friedrich Schiller, care ilustrează frumusețea și tragedia vieții umane și subliniază importanța iubirii și a familiei în viața noastră. Poezia este considerată una dintre cele mai frumoase și mai complexe creații ale lui Eminescu și este studiată în prezent ca exemplu de operă romantică.