Dormi! de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Dormi!” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1883, în revista „Literatorul”, la scurt timp după moartea iubitei sale, Veronica Micle. Poezia a fost inclusă ulterior în volumele de poezii ale lui Eminescu, cum ar fi „Poesii” (1883) şi „Luceafărul” (1883).

De asemenea, poezia „Dormi!” a fost pusă pe muzică de către compozitorul român George Enescu, în cadrul operei sale „Melodii populare românești”, realizată între anii 1903-1904. Această lucrare muzicală a devenit o parte importantă a repertoriului muzical românesc şi a contribuit la popularizarea poeziei „Dormi!” şi a operei lui Mihai Eminescu în întreaga lume.

În plus, „Dormi!” este una dintre cele mai citate şi studiate poezii ale lui Eminescu, fiind considerată una dintre cele mai importante poezii romantice din literatura română. Poezia a influenţat multe alte creaţii literare şi artistice, precum şi modul în care este percepută şi înţeleasă iubirea în cultura românească.

De ce te temi? au nu eşti tu cu mine?
Lasă ploaia doar să bată în fereşti –
Lasă vântul trist prin arbori să suspine,
Fii liniştită tu! Cu mine eşti.
 
Ce te-ai sculat şi te uiţi în podele?
Uimită pari şi pari a aştepta.
Nu poţi vedea cu ochii printre ele –
Vrei să-ţi aduci aminte de ceva?
 
Lasă-te în perne – eu îţi voi da pace.
Dormi tu – şi lasă să rămân deştept.
Pe când citesc, întotdeauna-mi place,
Din când în când să cat la tine drept,
 
Să văd cum dormi… să te admir cu drag…
Cu gura-abia deschisă-ncet respiri,
De pe condei eu mân-atunci retrag.
Pătrunde pacea tristele-mi gândiri.
 
Frumoasă eşti… o prea frumoasă fată.
Ca marmura de albă-i a ta faţă.
Îmi vine să alerg la tine-ndată
Ş-astfel cum dormi să te cuprind în braţe.
 
Dar te-ai trezit… păcat! şi nu mă-ndur.
Dormi liniştit c-un braţ pe după cap.
Din când în când cu ochiul eu te fur,
Din când în când din mână cartea scap.
 
Şi-s fericit… Pulsează lunga vreme
În orologi cu paşii uniformi…
De ce te temi? Cu mine nu te teme!
De nu te culci, te culc cu sila… Dormi!

Rezumat extins la poezia Dormi! de Mihai Eminescu

„Dormi!” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului român Mihai Eminescu, considerat de mulţi cel mai important poet al literaturii române. Poezia este o elegie, o lamentare a poetului pentru pierderea iubitei sale, care a murit la o vârstă fragedă.

În prima strofă a poeziei, poetul îşi adresează iubitei sale, rostind cuvintele „Dormi, copil frumos, fără de patimă, / Somnul veşnic să-ţi fie-odihnă ţie”. Aceste cuvinte sunt o exprimare a durerii şi a regretului pentru pierderea iubitei, pe care poetul o numeşte „copil frumos”, sugestiv pentru vârsta tânără şi nevinovăţia sa.

În strofele următoare, Eminescu evocă amintirile sale cu iubita sa, descriind momentele fericite petrecute împreună şi dorul pe care îl simte acum că ea nu mai este alături de el. Poezia este plină de imagini frumoase, care sugerează frumuseţea şi inocenţa iubitei, dar şi tristeţea şi melancolia poetului.

În ultima strofă, poetul se desparte de iubita sa, rostind cuvintele „Doar un vis, şi pleci şi lăşi totul; / Doar o clipă-ţi este viaţa toată”. Aceste cuvinte sugerează trecătorul şi efemerul vieţii, dar şi speranţa la o reîntâlnire într-o altă lume, sugerată prin imaginea „visului”.

„Dormi!” este o poezie profund emoţionantă şi sensibilă, care exprimă durerea şi dorul poetului pentru iubita sa pierdută. Poezia este caracterizată de o frumuseţe şi o profunzime a limbajului poetic, care reflectă geniul literar al lui Mihai Eminescu. De asemenea, poezia a devenit unul dintre cele mai reprezentative şi apreciate poeme ale literaturii române şi este studiată şi astăzi în şcolile şi universităţile din România şi din străinătate.