Dorinţa de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Dorinţa” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost inspirată de călătoriile pe care poetul le-a făcut în timpul vieții sale. Eminescu a călătorit în mai multe țări europene, printre care Austria, Germania, Italia și Franța, și a fost fascinat de frumusețea și diversitatea culturilor și peisajelor pe care le-a întâlnit.

De asemenea, poezia a fost interpretată și într-o cheie simbolică, sugerând că dorința de evadare și de căutare a idealului este o trăsătură esențială a sufletului uman, care nu se limitează doar la o călătorie fizică sau la o explorare a lumii exterioare.

Poezia este una dintre cele mai populare și iubite creații ale lui Mihai Eminescu, fiind considerată o capodoperă a literaturii române și a poeziei universale. Versurile sale pline de înțelepciune și de simbolism au inspirat și au impresionat oameni din toate colțurile lumii, reușind să ofere o perspectivă profundă asupra umanității și asupra dorințelor noastre cele mai profunde.

---

Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
 
Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ţi desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.
 
Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei.
 
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci.
 
Vom visa un vis ferice,
Îngâna ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blânda batere de vânt;
 
Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.

Rezumat extins la poezia Dorinţa de Mihai Eminescu

„Dorinţa” este o poezie a poetului Mihai Eminescu, publicată în 1883, care exprimă dorința de evadare din realitatea cotidiană și de căutare a unui ideal îndepărtat.

În poezie, autorul își exprimă dorința de a evada dintr-o lume gri și monotonă, în căutarea unui ideal sau a unei lumi mai bune. El afirmă că sufletul său este cuprins de o dorință puternică, care îl împinge să se rupă de realitate și să călătorească spre lumi îndepărtate.

Autorul descrie această călătorie ca fiind una în care el își lasă urmele peste munți și văi, prin tăinice păduri și prin peisaje fermecătoare. El afirmă că nu cunoaște drumul pe care îl urmează, dar că urmează o chemare interioară, o dorință puternică care îl îndrumă.

În finalul poeziei, autorul își exprimă dorința de a ajunge la un ideal sau la un tărâm mai bun, sugerând că acesta este motivul care îl împinge să continue călătoria. El afirmă că „un dor viu de veșnicie” îl îndrumă și îl determină să continue călătoria, sugerând că această căutare este una esențială pentru orice om.

„Dorinţa” este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Mihai Eminescu, fiind inclusă în multe antologii de literatură română și fiind adesea studiată în școli și universități. Poezia este o celebrare a dorinței de evadare și de căutare a idealului, dar și o evocare a frumuseții naturii și a profunzimii sufletului uman.