Din valurile vremii… de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Din valurile vremii…” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost recitată în mod simbolic în momente importante ale istoriei moderne a României.

În timpul Revoluției din decembrie 1989, poezia a fost recitată public de către unul dintre liderii mișcării, în timpul unei manifestații în Piața Universității din București. Recitarea poeziei a devenit un simbol al dorinței de libertate și de schimbare în România, fiind un moment emoționant pentru toți cei prezenți acolo.

De asemenea, poezia a fost inclusă în programa școlară a elevilor din România, fiind una dintre cele mai studiate poezii ale literaturii române. În plus, aceasta a fost citată în diverse contexte culturale și istorice, fiind considerată o meditație profundă asupra timpului și a schimbării în viața umană.

În prezent, poezia continuă să fie apreciată și studiată atât în România, cât și în afara ei, fiind una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale lui Mihai Eminescu.

---

Din valurile vremii, iubita mea, răsari
Cu braţele de marmură, cu părul lung, bălai –
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri –
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng. 

Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o înec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.

Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos…
Zadarnic după umbra ta dulce le întind
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.

Rezumat extins la poezia Din valurile vremii… de Mihai Eminescu

„Din valurile vremii…” este o poezie a lui Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române și europene. Poezia este o meditație profundă asupra timpului și a schimbării, evidenţiind trecerea inexorabilă a timpului şi efemeritatea existenţei umane.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unui ocean imens, în care valurile se ciocnesc una de cealaltă, sugerând că timpul este asemănător cu aceste valuri, mereu în mişcare şi în schimbare. În următoarele strofe, Eminescu evocă efemeritatea şi trecerea inexorabilă a timpului, sugerând că toate lucrurile din lume sunt supuse schimbării şi dispariţiei.

În continuare, poetul sugerează că există un sens mai profund în viață, pe care trebuie să îl căutăm prin introspecție și meditație. El sugerează că trebuie să ne reevaluăm valorile şi să ne regăsim sensul autentic al vieții, pentru a ne pregăti pentru trecerea dincolo de această lume.

În ultima strofă, Eminescu sugerează că timpul poate fi privit ca o oportunitate, în care putem să învățăm și să ne dezvoltăm, pentru a ne pregăti pentru viitor. El sugerează că trebuie să trăim în prezent, dar să ne gândim și la viitor, pentru a ne construi un drum spre o existență mai autentică și mai împlinită.

„Poezia Din valurile vremii…” este una dintre cele mai importante creații ale lui Eminescu, fiind considerată o meditație profundă asupra vieții și a naturii umane. Poezia este caracterizată de un limbaj simplu şi expresiv, dar şi de o profunditate şi sensibilitate emoţională care o face accesibilă şi plină de înţeles pentru cititorii de toate vârstele şi culturile.

Un fapt divers interesant despre poezia „Din valurile vremii…” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1883, în revista „Convorbiri literare”, fiind inclusă ulterior în volumele de poezii ale lui Eminescu, cum ar fi „Poesii” (1883) şi „Luceafărul” (1883). De asemenea, poezia a influențat multe alte creații literare și artistice, precum și modul în care este perceput timpul și schimbarea în cultura românească și internațională.