Din străinătate de Mihai Eminescu

„Din străinătate” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost scrisă în anul 1873, în perioada de început a carierei sale literare. În acel moment, Eminescu era un tânăr poet, activ în cadrul mișcării culturale din România, și poezia „Din străinătate” a fost una dintre primele sale poezii publicate în reviste literare.

De asemenea, poezia „Din străinătate” a fost interpretată și înregistrată de mulți artiști români, precum Angela Similea și Nicolae Furdui Iancu, și este recunoscută ca una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Mihai Eminescu, evidențiind sensibilitatea și profunzimea trăirilor sale.

În plus, poezia a fost tradusă și în alte limbi, precum engleza, franceza și germana, și este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale literaturii române, recunoscută pentru frumusețea și puterea sa lirică.

---

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.
 
Şi inima aceea, ce geme de durere,
Şi sufletul acela, ce cântă amorţit,
E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.
 
Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul pârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară
A codrului tenebră, poetic labirint;
 
Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, liniştiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice şoptiri.
 
Aş vrea să am o casă tăcută, mititică,
În valea mea natală, ce undula în flori,
Să tot privesc la munte în sus cum se ridică,
Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori.
 
Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.
 
Melodica şoptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme,
Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.
 
Da! Da! Aş fi ferice de-aş fi încă o dată
În patria-mi iubită, în locul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.
 
Chiar moartea, ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire,
În visuri fericite m-ar duce către nori.

Rezumat extins la poezia Din străinătate de Mihai Eminescu

„Poezia Din străinătate” de Mihai Eminescu este o meditație lirică asupra naturii umane și a vieții în general, văzută prin prisma unui observator dintr-o țară străină. Poezia începe cu o descriere poetică a peisajului din străinătate, cu aluzii la simbolistica lui în literatura universală.

În continuare, poetul reflectă asupra naturii umane și asupra trecerii timpului, sugerând că toate lucrurile sunt temporare și că viața este un proces constant de căutare a sensului și a fericirii. El subliniază importanța de a trăi în prezent și de a savura fiecare moment al vieții, chiar și în fața incertitudinii și a schimbării constante.

Poezia continuă cu o analiză a naturii umane și a nevoii de a găsi un loc în lume. Poetul sugerează că mulți oameni sunt în căutarea unui loc în care să se simtă acasă, dar că această căutare este adesea inutilă și că adevărata casă este în interiorul fiecăruia dintre noi.

În final, poetul concluzionează că natura umană este una universală și că toți oamenii împărtășesc aceleași trăiri și nevoi. El încurajează cititorul să trăiască fiecare moment cu intensitate și să își găsească propria cale către sens și fericire.

Poezia „Din străinătate” este scrisă într-un stil liric și introspectiv, cu versuri libere și imagini poetice bogate, care ilustrează sensibilitatea și profunzimea trăirilor poetului. Aceasta oferă o meditație profundă și personală asupra vieții și a condiției umane, subliniind importanța de a trăi fiecare moment cu intensitate și de a îmbrățișa frumusețea și incertitudinile vieții.

În final, „Din străinătate” este o poezie despre natura umană și despre viață, care încurajează cititorul să își găsească propria cale către sens și fericire, indiferent de incertitudinile vieții și de locul din lume în care se află.