Din Iliada de Mihai Eminescu

• Poezia „Din Iliada” de Mihai Eminescu a fost publicată pentru prima dată în 1874, în revista „Convorbiri literare”.
• În această poezie, Eminescu face referire la epopeea greacă „Iliada” scrisă de Homer.
• Poezia este structurată în 7 strofe cu rimă încrucișată și cu un număr variabil de versuri în fiecare strofă.
• În această poezie, Eminescu abordează teme precum războiul, eroismul, dragostea și moartea.
• Poezia poate fi interpretată ca o critică a războiului și a efectelor sale devastatoare asupra oamenilor și a naturii.
• În poezie, Eminescu descrie frumusețea și îngrozitoarea distrugere a Troiei, precum și sentimentele și gândurile unui soldat grec care participă la acest război.
• Poezia a fost apreciată pentru frumusețea și intensitatea sa, precum și pentru felul în care Eminescu a combinat elementele antice cu experiența și trăirile sale personale.

---

Cântă-ne, zână, a lui Ahile Peleidul mânie,
Care cumplită făcu aheilor jale nespusă,
Suflete mii viteze de fii de eroi în Aii
Au trimis, pe ei înşii de pradă la câni lăsându-i
Şi la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voinţă
Din acea zi când cearta făcu dezbinare amară
Între mult divinul Ahile şi fiul lui Atreu,
Agamemnon, al neamului tot şi al regilor rege.

Care din zei aţâţă al dezbinului foc între dânşii?
Fiul Latonei şi al lui Zeus, mânios pe rege,
El a trimis pierzătoare boli şi moarte prin gloate,
Pentru că atreidul mustrase pe preotul Chrise
Când acesta veni la Achaici mândre corăbii
Ca să-şi răscumpere fiic-aducând preţioasele daruri
Şi cu laurul nemuritorului Phoibos Apolon
Încunjură toiagul de aur. Tare rugă el
Şi pre ahei, dar mai cu seamă pe cei doi
Fraţi atrizi, ce erau căpetenii ai limbilor toate.

Rezumat extins la poezia Din Iliada de Mihai Eminescu

„Din Iliada” este una dintre cele mai cunoscute poezii scrise de Mihai Eminescu, considerat de mulți critici literari drept cel mai mare poet al literaturii române.

Poezia este o interpretare poetică a episodului din Iliada lui Homer, în care Hector îi ia rămas bun de la familia sa înainte de a pleca la luptă. Eminescu a reușit să transpună prin intermediul versurilor sale o imagine emoționantă a emoțiilor și a trăirilor pe care le încearcă fiecare membru al familiei în această clipă, precum și a sentimentelor contradictorii ale lui Hector.

Poezia începe cu o descriere a dimineții, când se pregătesc luptătorii să pornească la război. În mijlocul acestei agitații, Hector se întoarce acasă să-și ia rămas bun de la soția sa Andromaca și de la fiul său mic, Astyanax. Eminescu reușește să surprindă frumusețea și dragostea care există între membrii familiei, dar și frica și disperarea pe care le simt, știind că Hector va pleca să lupte și că este posibil să nu se mai întoarcă niciodată.

Poezia abordează tema iubirii și a sacrifiului, precum și a efectelor distructive ale războiului asupra vieților oamenilor. Versurile lui Eminescu subliniază natura tragică a situației și pun în evidență emoțiile profunde care sunt trăite în astfel de momente.

În final, poezia se concentrează asupra luptei lui Hector împotriva lui Ahile și asupra sacrificiului final al lui Hector pentru poporul său și pentru familia sa. Poezia reprezintă un apel la umanitate și la înțelegerea adevăratelor valori ale vieții, precum dragostea și sacrificiul de sine pentru binele altora.

În concluzie, „Din Iliada” este o poezie profundă și emoționantă, care surprinde cu mare sensibilitate emoțiile și trăirile personajelor și care reprezintă un apel la umanitate și la înțelegerea adevăratelor valori ale vieții.