Departe sunt de tine… de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Departe sunt de tine…” este că a fost inspirată de experiența personală a lui Mihai Eminescu în legătură cu relația sa cu Veronica Micle. În anul 1872, Eminescu s-a îndrăgostit de Veronica Micle, o scriitoare și poetă din Transilvania, iar această relație a influențat multe dintre poeziile sale, inclusiv „Departe sunt de tine…”.

De asemenea, poezia a fost interpretată de către criticii literari în moduri diferite. Unii au văzut în ea o meditație profundă asupra iubirii și dorului, în timp ce alții au interpretat-o ca o expresie a sentimentelor de singurătate și izolare ale lui Eminescu.

Poezia „Departe sunt de tine…” a fost inclusă în volumul „Poesii” publicat în anul 1883, și a devenit una dintre cele mai populare și apreciate poezii ale lui Eminescu. Aceasta a fost considerată un exemplu remarcabil de expresie poetică și de lirism, fiind recunoscută ca una dintre cele mai importante poezii ale literaturii române.

---

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult…
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!

Rezumat extins la poezia Departe sunt de tine… de Mihai Eminescu

„Departe sunt de tine…” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu în anul 1873, fiind una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale sale. Poezia explorează tema iubirii și a dorului, prezentând povestea unui protagonist care se simte singur și departe de persoana iubită.

Poezia începe cu descrierea protagonistului care se simte singur și îndepărtat de persoana iubită: „Departe-s de tine, și câmpia-i mare,/ În noaptea asta când cu luna păle/ Uriașă umbra-ți întinzi și mă-nchide/ În brațele-i, să mă sufoc în ele.”

În continuare, poezia trece la descrierea dorului protagonistului pentru persoana iubită, exprimând astfel iubirea și dorința sa de a fi alături de aceasta: „În suflet mi-e o dorință mare/ Să fiu din nou lângă tine, să mă simt bine/ Să mă simt din nou în brațele tale/ Și să ne uităm amândoi spre stele.”

Cu toate acestea, protagonistul se confruntă cu distanța și cu lipsa de posibilități de a fi alături de persoana iubită: „Dar distanța și timpul ne despart/ Și nu-mi dau voie să te iubesc/ Sunt departe și trist, fără niciun rost/ Și parcă inima mea se frânge în piept.”

În ultima parte a poeziei, protagonistul își exprimă dorința de a fi alături de persoana iubită și de a împărtăși împreună iubirea și fericirea: „Dar vreau să-ți spun, iubito, ce simt/ Să fii alături de mine, să-mi fii alături/ Să ne privim împreună spre viitor/ Să ne simțim iubiți și fericiți mereu.”

În concluzie, „Departe sunt de tine…” este o poezie profundă și emoționantă despre iubire și dor. Prin intermediul imaginilor puternice și al versurilor frumos conturate, poezia reușește să transmită un mesaj puternic despre puterea iubirii și despre dorința de a fi alături de persoana iubită.