De-or trece anii … de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „De-or trece anii …” este că aceasta a fost publicată postum, în anul 1890, după moartea lui Mihai Eminescu. Poetul a scris această poezie în anii 1870, în perioada de maturitate artistică, și a fost păstrată în manuscrisele sale, fiind descoperită după moartea sa.

De asemenea, poezia a fost tradusă în mai multe limbi străine, cum ar fi engleza, franceza, germana sau spaniola, și a fost inclusă în numeroase antologii de poezie. Ea a fost apreciată de criticii literari și de publicul larg pentru profunzimea meditației asupra efemerității vieții și asupra valorilor spirituale perene.

În plus, poezia „De-or trece anii …” a fost utilizată ca sursă de inspirație pentru alte creații artistice, cum ar fi filmul „De ce eu?”, regizat de Tudor Giurgiu și lansat în anul 2015. Filmul este o adaptare modernă a povestirii „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda, dar include și versurile poeziei lui Eminescu în coloana sonoră, subliniind astfel importanța valorilor spirituale în viața omului.

În concluzie, poezia „De-or trece anii …” rămâne una dintre cele mai importante creații ale literaturii române, o meditație profundă asupra destinului uman și asupra valorilor spirituale perene, care a inspirat și a fost apreciată de multe generații de cititori și artiști.

---

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcea,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un „nu ştiu cum” ş-un „nu ştiu ce”. 
M-a fermecat cu vreo scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, „nu ştiu cum”.

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcea;
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i „nu ştiu ce”.
Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum…
În taina farmecelor sale
E-un „nu ştiu ce” ş-un „nu ştiu cum”.

Rezumat extins la poezia De-or trece anii … de Mihai Eminescu

„De-or trece anii …” este o poezie semnată de cel mai important poet al literaturii române, Mihai Eminescu. În această creație, poetul abordează tema trecerii timpului și a efemerității existenței umane, cu accent pe natura ciclică și imutabilă a vieții. Poezia este o meditație profundă asupra destinului uman și asupra relației dintre efemeritatea vieții și eternele valori spirituale.

Poezia începe cu versul emblematic „De-or trece anii …”, care sugerează ideea că timpul este un factor inevitabil și că nimic nu poate opri trecerea acestuia. Eminescu compară timpul cu un fluviu nesfârșit, care curge în mod neîncetat, dar și cu o „toamnă rece”, care marchează începutul sfârșitului.

În continuare, poetul vorbește despre efemeritatea vieții, subliniind că toate sunt trecătoare, în timp ce eternele valori spirituale, cum ar fi dragostea și frumusețea, sunt cele care rămân. Eminescu sugerează că, indiferent de cât timp trece și de cât de multe se schimbă în lume, aceste valori spirituale sunt cele care dau sens vieții.

De asemenea, poetul meditează și asupra destinului uman, sugestiv prin versul „De-or trece anii …, viața trece-n ceață”. El subliniază că viața umană este scurtă și că trebuie să fim conștienți de aceasta, astfel încât să îi dăm un sens cât mai profund și să valorificăm fiecare clipă.

Poezia „De-or trece anii …” este una dintre cele mai cunoscute creații ale lui Mihai Eminescu, care transmite ideea că viața este efemeră, dar că valorile spirituale sunt cele care ne dau adevăratul sens și împlinire. Este o meditație profundă și plină de înțelepciune asupra destinului uman și asupra valorilor perene care dau sens vieții.

Un fapt interesant despre poezia „De-or trece anii …” este că aceasta a fost transpusă în muzică, fiind interpretată de mai mulți artiști români și moldoveni, precum Alexandru Andrieș, Mircea Vintilă, Mădălina Manole sau Valentin Uzun. De asemenea, poezia a fost inclusă în manualele școlare și este studiată în școlile din România și Republica Moldova, reprezentând una dintre cele mai importante creații ale literaturii române.