De ce să mori tu? de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „De ce să mori tu?” de Mihai Eminescu este că aceasta reflectă preocuparea poetului pentru sensul vieții și pentru valoarea fiecărei existențe umane. Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române. Poezia „De ce să mori tu?” ilustrează perfect această preocupare și sugerează că viața are sens și că fiecare om are o menire și o valoare în lume. Prin intermediul poeziei sale, Eminescu a încercat să conștientizeze oamenii cu privire la importanța vieții și la faptul că fiecare existență umană are o importanță și o valoare aparte. Mesajul profund al poeziei ne îndeamnă să căutăm sensul vieții și să ne găsim locul și menirea în univers, și să avem compasiune și înțelegere față de ceilalți și față de suferința umană.

Tu nu eşti frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond
Când se lasă cu dulceaţă peste pieptu-ţi ce suspină,
Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină.
Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond.
 
Astfel treci şi tu prin lume… ca un basmu de proroc!
Eşti săracă dar bogată, eşti mâhnită dar senină!
Ce să plângi? De ce să mori tu? Ce poţi oare fi de vină
Dacă faţa ţi-e urâtă, pe când anii-ţi sunt de foc.
 
Când ai şti tu cât simţirea-ţi şi privirea-nduioşată
Cât te face de plăcută şi de demnă de iubit,
Tu ai râde printre lacrimi şi-ai ascunde negreşit
În cosiţa ta de aur faţa-ţi dulce şi şireată.
 
Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inimă defel.
Pe când tu!… eşti numai suflet. Eşti ca îngerul fidel
Ce pe cel care iubeşte ar veghea-n eternitate.
 
Şterge-ţi ochii, blondă Marta… ochii-ţi negri… două stele
Mari, profunzi ca vecinicia şi ca sufletu-ţi senin.
O, nu ştii cât e de dulce, de duios şi de divin
De-a te pierde-n ochii-aceştia străluciţi în lacrimi grele.
 
O, surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea… o sântă,
O martiră ce surâde printr-a lumii dor şi chin,
Pe când ochiul ei cel dulce şi de lacrimi încă plin
Se ridică pentr-o rugă către bolta înstelată.
 
Ai surâs?!… O! eşti frumoasă… înger eşti din paradis
Şi mă tem privind la tine… căci ţi-o jur: nu m-aş mira
Dac-ai prinde aripi albe şi la ceruri ai zbura,
Privind lumea cea profană cum se pierde în abis.

Rezumat extins la poezia De ce să mori tu? de Mihai Eminescu

Poezia „De ce să mori tu?” de Mihai Eminescu este o poezie filozofică despre viață și moarte, care explorează întrebări fundamentale despre sensul vieții și importanța fiecărei existențe umane.

Poezia începe prin prezentarea unei situații în care un om se gândește să își încheie viața, din cauza problemelor și suferințelor sale. Poetul încearcă să îi convingă pe cititori că moartea nu este singura soluție și că fiecare om are un rol important de jucat în lume.

În strofele următoare, poetul meditează asupra sensului vieții și sugerează că fiecare om are o misiune sau o menire pe Pământ. El sugerează că fiecare viață este importantă și că fiecare om are un loc important în univers. Prin urmare, omul nu trebuie să se gândească să își încheie viața, ci să își găsească locul și să își îndeplinească menirea.

În final, poetul sugerează că viața poate fi o călătorie dificilă și plină de suferință, dar că aceasta poate fi înțeleasă și valorificată prin intermediul înțelepciunii și al compasiunii. El sugerează că viața are sens și că fiecare om poate găsi înțelesul său personal în lume, dacă își dă seama de importanța și valoarea vieții sale.

În concluzie, „De ce să mori tu?” este o poezie profundă și filozofică despre viață și moarte, care sugerează că fiecare viață este importantă și că fiecare om are un rol important de jucat în lume. Mesajul profund al poeziei ne îndeamnă să căutăm sensul vieții și să ne găsim locul și menirea în univers, și să avem compasiune și înțelegere față de ceilalți și față de suferința umană.