De ce nu-mi vii de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „De ce nu-mi vii” de Mihai Eminescu este acela că aceasta a fost scrisă în timp ce poetul era student la Universitatea din Viena, în anul 1876. Eminescu se afla în acea perioadă într-o călătorie în Europa, unde studia filosofia și literatura, și unde a început să scrie poezii celebre, cum ar fi „Luceafărul” și „Mai am un singur dor”.

Se spune că poezia „De ce nu-mi vii” a fost inspirată de o dragoste neîmpărtășită din viața sa, care l-a marcat profund și care a influențat multe dintre poeziile sale ulterioare. Este interesant de observat că această poezie este considerată a fi una dintre cele mai intense și emoționante poezii de dragoste scrise de Eminescu, iar mesajul său despre dorința de a fi alături de persoana iubită a rămas actual și astăzi.

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii –
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
 
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să reazim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
 
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne plimbam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori!
 
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei,
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
 
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
 
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii,
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

Rezumat extins la poezia De ce nu-mi vii de Mihai Eminescu

„De ce nu-mi vii” este una dintre cele mai cunoscute poezii de dragoste scrise de Mihai Eminescu, în care poetul exprimă dorința sa de a fi alături de persoana iubită, care pare să îi lipsească mereu.

Poezia începe cu o întrebare retorică, în care poetul își exprimă dorința și întrebarea de ce persoana iubită nu se întoarce la el. El descrie cum inima sa îi bate cu putere și cum îi este dor de persoana iubită, sugerând o dorință puternică și pasionată de a fi alături de aceasta.

În continuare, poetul descrie natura, sugerând o stare de tristețe și de melancolie. El compară sentimentele sale cu frumusețea naturii, care pare să se stingă și să se închidă în tăcere. Această descriere sugerează starea sa de spirit și tristețea pe care o simte în absența persoanei iubite.

Poezia continuă cu o descriere poetică a naturii și a peisajului în care poetul se află, sugerând o dorință de evadare și de a fi alături de persoana iubită. El descrie cum ar vrea să se plimbe prin păduri și să asculte cântecul păsărilor, sugerând o dorință de a scăpa de tristețea și de a fi fericit împreună cu persoana iubită.

În final, poetul își exprimă speranța că persoana iubită se va întoarce la el și că vor fi fericiți împreună. El sugerează că dragostea lor este puternică și că nu poate fi învinsă de timp sau de distanță. Poezia se încheie cu o descriere poetică a naturii, sugerând că dragostea lor va dăinui mereu, la fel ca frumusețea naturii.

În concluzie, poezia „De ce nu-mi vii” de Mihai Eminescu este o expresie a iubirii romantice și a dorinței intense de a fi alături de persoana iubită. Poezia este caracterizată de o descriere poetică a naturii, sugestii melancolice și o expresie puternică a iubirii și dorinței. Mesajul său universal despre iubire și dorința de a fi alături de cineva rămâne actual și astăzi, făcând din această poezie una dintre cele mai îndrăgite și cunoscute poezii de dragoste din literatura română.