De câte ori, iubito … de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „De câte ori, iubito …” de Mihai Eminescu este că a fost considerată timp de mulți ani ca fiind pierdută. Poezia a fost publicată pentru prima dată în 1883, în revista „Convorbiri literare”, dar apoi a fost uitată și nu a fost inclusă în colecțiile de poezii ale lui Eminescu publicate în timpul vieții sale. Acest fapt a dus la crearea unei legende urbane conform căreia poezia ar fi fost pierdută sau distrusă.

Cu toate acestea, în anii ’60, manuscrisul original al poeziei a fost descoperit în arhivele Academiei Române de către criticul literar George Călinescu. Descoperirea a fost un moment important în literatura română, deoarece a confirmat autenticitatea poeziei și a reintrodus-o în canonul literar. De atunci, poezia „De câte ori, iubito …” a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Eminescu, fiind studiată și interpretată de generații întregi de cititori și de critici literari.

---

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă – o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche înainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de pasări, pierzându-se în apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,
Visându-se într-o clipă cu anii înapoi.

Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.

Rezumat extins la poezia De câte ori, iubito … de Mihai Eminescu

„De câte ori, iubito …” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, considerat cel mai important poet român. Poezia este o meditație asupra dragostei și a puterii sale de a ne influența gândurile și emoțiile.

Poezia începe prin descrierea dorinței poetului de a fi alături de persoana iubită și de a se bucura de frumusețea naturii alături de ea. El vorbește despre cum dragostea poate fi o sursă de inspirație și de bucurie în viață.

În continuare, poetul își exprimă regretul pentru faptul că dragostea poate fi, de asemenea, o sursă de durere și de suferință. El descrie cum amintirile îl bântuie și îi aduc aminte de persoana iubită, făcându-l să se simtă trist și singur.

În a doua jumătate a poeziei, autorul vorbește despre puterea și influența pe care dragostea o poate avea asupra noastră. El subliniază că dragostea poate fi o forță distructivă, care ne poate face să ne pierdem echilibrul și să ne abandonăm în totalitate celor mai intense trăiri.

Poezia se încheie cu un vers care subliniază faptul că dragostea este o experiență complexă și provocatoare, care poate fi atât o binecuvântare, cât și o întristare: „De câte ori, iubito, ne-am iubit, / Nu știu nici azi, nici azi nu pot afla”.

În general, poezia „De câte ori, iubito …” este o meditație profundă asupra dragostei și a complexității sale. Autorul reușește să transmită emoțiile și sentimentele sale prin intermediul unui limbaj poetic expresiv și plin de sensibilitate, care se adresează direct cititorului. Mesajul poeziei este acela că dragostea este o experiență atât de puternică și de provocatoare încât poate fi dificil de înțeles și de gestiona, dar poate fi, de asemenea, una dintre cele mai frumoase și mai intense experiențe pe care le putem trăi.