De-aş avea de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „De-aş avea” de Mihai Eminescu este că există unele asemănări între aceasta și o poezie scrisă de poetul francez Victor Hugo, intitulată „Demain, dès l’aube” (Mâine, de la răsărit). Ambele poezii explorează tema dorinței de a fi alături de persoana iubită, indiferent de timp sau spațiu, și conțin imagini poetice puternice care exprimă acest sentiment.

Deși nu există dovezi concrete că Mihai Eminescu ar fi fost influențat de poezia lui Victor Hugo, există o posibilitate ca poetul român să fi avut acces la această poezie și să fi fost inspirat de ea în crearea poeziei sale.

De-a lungul timpului, poezia „De-aş avea” a fost tradusă în mai multe limbi străine și a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu. Aceasta a fost interpretată și în diverse forme artistice, precum muzică și teatru, și a inspirat mulți artiști și creatori de cultură.

---

De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce a unui plai,
Plai râzând cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;
 
De-aş avea o floricică
Gingaşă şi tinerică,
Ca şi floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cântând vesel şi uşor,
Şoptind şoapte de amor;
 
De-aş avea o porumbiţă
Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară,
Ca o zi de primăvară,
Câtu-ti ţine ziuliţa
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Şoptind şoapte de amor.

Rezumat extins la poezia De-aş avea de Mihai Eminescu

„De-aş avea” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu. Scrisă în stilul liric tradițional, poezia explorează tema iubirii și a dorinței de a fi alături de persoana iubită.

În poezie, poetul își exprimă dorința de a fi alături de persoana iubită, indiferent de timp sau spațiu. El spune că ar fi dispus să lupte cu orice obstacol și să facă orice sacrificiu pentru a-și îndeplini dorința de a fi alături de iubita sa.

Poezia se concentrează pe ideea de idealizare a persoanei iubite și de dorința de a fi înconjurat de iubirea acesteia. Poetul folosește o serie de imagini poetice pentru a descrie acest sentiment, inclusiv referințe la elementele naturii și la tradiția populară.

În ultimele strofe ale poeziei, poetul exprimă dorința de a se întoarce în timp și de a retrăi momentele de fericire și de iubire petrecute împreună cu persoana iubită. El subliniază faptul că timpul trece rapid și că fiecare moment petrecut alături de persoana iubită este prețios și trebuie trăit intens.

Poezia se încheie cu o meditație lirică despre trecerea timpului și despre fragilitatea vieții. Poetul subliniază că iubirea este cea mai importantă forță din univers și că ea poate oferi sens și valoare vieții.

În această poezie, Mihai Eminescu explorează tema iubirii și a dorinței de a fi alături de persoana iubită. Poezia este o celebrare a iubirii și o exprimare a dorinței poetului de a retrăi momentele petrecute alături de persoana iubită.