Daţi-mi arpă de aramă de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Daţi-mi arpă de aramă” de Mihai Eminescu este că ea a fost publicată pentru prima dată în anul 1883, în revista literară „Convorbiri literare”. Deși nu este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Eminescu, ea este considerată una dintre cele mai emoționante și inspiraționale. De-a lungul timpului, poezia a fost interpretată și pusă în muzică de numeroși artiști români, demonstrând astfel influența și popularitatea sa în cultura română.

Daţi-mi arpă de aramă
Dar cu strunele de fier
Căci să cânt acuma cer
Ca un vânt ce se sfarmă
Printre stânci de-ngheţ şi ger.
 
Daţi-mi arpă de aramă
Pe-a mea frunte crengi de brad
Voi să cânt ca largul vad
Sau c-a lumii sântă dramă
Sau ca răcnetul din iad.
 
Daţi-mi cupa cea de piatră
Dar umpleţi cu sânge roşi
Din duşmanii fioroşi
 
……………………………
 
Voi să cânt în poezie
De-acei timpi urâţi păgâni
Când strămoşii cei bătrâni
Se luptau cu bărbăţie
Şi-i dau nume „La români!”
La români! Popor de fală
Cap de geniu, piept de foc
Cu judeţul de proroc
Dar cu inimă regală
Şi cu flamuri de noroc.
 
Câţi maghiari cu cap de câne,
Câţi tătari cu ochii mici,
Câte limburi de peltici
S-au zdrobit de stânci bătrâne
Ce veghează înc-aici.
Câte ginţi cu limba slavă
Au venit şi-au revenit
Dar cu toţi s-au nimicit,
O câmpie de otavă
Sub al coastei fier negrit.
 
Daţi-mi arpa în rugină
Să mai cânt zguduitor
De-al românilor popor
Şi-de-al ţării cei române,
 
Şi de-al secolelor dor!
Ce să cânt, fii de-armonie,
Ce să cânt ca să vă-ntrec
Şi-n durere să mă-nec
Căci cântarea mi-e stafie
Pieptu-i rece, capul sec!
 
Să cânt naţiei ce vie
Poartă jugul cel de lemn
Sub al barbarilor semn,
Multe semne de sclavie
Şi de viaţă nici un semn.
 
Să cânt ţării…
Legii făr’ de Dumnezeu!
Să cânt frunţii de ateu
Ce reneagă tată, mamă
Şi-i ca duşmanul mai rău?

Rezumat extins la poezia Daţi-mi arpă de aramă de Mihai Eminescu

Poezia „Daţi-mi arpă de aramă” este o creație a marelui poet român Mihai Eminescu. Ea este o expresie a dorinței poetului de a cânta și de a se lăsa purtat de muzica frumoasă, într-un moment în care se simte copleșit de greutățile vieții. În poezie, Eminescu folosește metafore și imagini sugestive pentru a evoca starea sa interioară și pentru a transmite mesajul său poetic.

În prima strofă, poetul își exprimă dorința de a primi o arpă de aramă, un instrument muzical care să-i aducă bucurie și alinare. El compară sunetul arpei cu dulceața și miresmele primăverii, sugerând că muzica poate aduce la fel de multă plăcere și fericire ca și natura înfloritoare.

În a doua strofă, Eminescu descrie starea sa actuală de tristețe și deznădejde. El se simte copleșit de încercările vieții și de sentimentul că nu mai are puterea de a se ridica și de a lupta. Cu toate acestea, el își păstrează speranța că muzica îi va aduce din nou bucurie și că îi va da forța de care are nevoie pentru a continua.

În a treia strofă, poetul compară muzica cu o făclie care îi luminează calea și îi dă curajul de a merge mai departe. El simte că prin muzică poate să ajungă la adevăruri profunde și să înțeleagă sensul vieții. De asemenea, el afirmă că muzica îi dă aripi și îi permite să zboare către înălțimi spirituale.

În final, poetul roagă pe cineva să-i ofere o arpă de aramă, sugerând că muzica este esențială pentru viața sa și că îi poate aduce pace și fericire. În această poezie, Eminescu afirmă puterea și importanța artei în viața umană, evidențiind faptul că muzica poate fi o sursă de inspirație și de alinare în cele mai grele momente ale vieții.