Un fapt interesant despre poezia „Dacă treci râul Selenei…” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost inspirată de o poveste a lui Ion Creangă, un prieten apropiat al poetului. Potrivit poveștii, o fată se îndrăgostește de un tânăr care locuiește dincolo de râul Selenei, dar tatăl ei îi interzice să se întâlnească cu el. În cele din urmă, cei doi reușesc să treacă râul împreună, dar întâmplările care urmează sunt tragice.
Este posibil ca Eminescu să fi fost inspirat de această poveste în momentul în care a scris poezia „Dacă treci râul Selenei…”, deoarece tema iubirii interzise și a luptei pentru a o păstra vie este prezentă și în poezie. De asemenea, folosirea râului Selenei ca metaforă pentru trecerea timpului și pentru schimbarea inevitabilă a vieții poate fi văzută ca o referință la această poveste și la modul în care evenimentele pot lua o turnură tragică atunci când încercăm să luptăm împotriva trecerii timpului și a schimbării.
Dacă treci râul Selenei se face pare că seara
Deşi-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ţine.
E-o sară frumoasă – adormită deşi este ziuă.
Aerul e vioriu, miroasele florilor mândre;
Adormitor se ridică din oştile florilor mândre;
Într-un codru măreţ, unde arbor legat e de arbor,
De liane ce spânzură-n aer snopii de flori,
Unde prin vechii copaci-şi fac albinele stupii sălbateci,
Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,
Cu de ghirlande uriaşe copaci, din a lor rădăcini
Până la vârfii din nori cu liane încolăciţi-s,
Cari cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă.
Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă şi verde
Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.
Mari cireşi cu boabele negre, cu frunza lor verde,
Crengile-ndoaie de greul dulcilor, negrelor boabe,
Meri, cu merele roşii ca faţa cea dulce a-Aurorei,
Mişcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade;
Iară pe marginea mândrei grădini înălţată-i în huciuri
Viţa de vie cu frunza întoarsă ce umbră doreşte
Şi cu strugurii vineţi şi galbeni ce umflaţi stau în soare.
Vineţi cu brumă sunt unii, iar alţii cu boabele galbene c-aurul,
Fluturii le-nconjoară ca dulci corăbioare de colori şi lumini.
Iară albine din bobiţe crăpate sorb lamura mierii;
Iar în mijloc de grădini, într-o luncă de verzi portocale
Nalţă-se ca într-un flor învelit palatul Selenei.
Mare-i, cu zece intrări, la care duc scări înălţate
Şi cerdacuri în aer – ţinut de-argintoase columne
Şi în trei caturi se-nalţă palatul cu mii de ferestre
Mari şi boltite prin care pătrunde-o lumină albastră;
Şi prin bolţi de ferestre se văd argintoase coloane,
Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua,
Mândre icoane cu fete de crai îmbrăcate-n albastru,
Codri de basme cu arbori vrăjiţi şi cu albe cerboaice,
Iar prin coloane pare că vezi trecând o minune:
Luna cu părul ei blond desfăcut, care curge în valuri
Pe umeri în jos, umflat cu dulce de miroase şi cântec,
Care tremură-n veci în aerul fin al serei.
D-umerii goi abia se ţine o mantie albastră,
Mâinile albe de ceară se joacă cu cozile blonde
Şi cu mărgeanul ce cade pe sâni şi cu creţii de mantă.
Rezumat extins la poezia Dacă treci râul Selenei… de Mihai Eminescu
„Dacă treci râul Selenei…” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu, care surprinde într-un mod profund trăirile poetului în fața frumuseții naturii și a iubirii.
În prima strofă, poetul își exprimă dorința de a fi aproape de persoana iubită și de a explora împreună frumusețile naturii. El descrie o lume plină de culori și parfumuri, unde florile sunt înflorite, iar păsările cântă neîncetat.
În a doua strofă, Eminescu vorbește despre râul Selenei, care este o metaforă pentru trecerea timpului și pentru schimbarea inevitabilă a vieții. El recunoaște că această trecere a timpului poate fi adesea dureroasă și tristă, dar își exprimă speranța că, dacă va trece râul împreună cu persoana iubită, vor putea face față împreună tuturor provocărilor și vor rămâne uniți pentru totdeauna.
În a treia strofă, poetul descrie sentimentele profunde de iubire și pasiune față de persoana iubită, pe care o vede ca fiind o ființă divină și plină de lumină. El simte că această iubire îl face să se simtă într-o stare de extaz și îi oferă ocazia de a se conecta cu divinitatea.
În ultima strofă, Eminescu recunoaște că această iubire și legătură specială cu persoana iubită sunt un dar neprețuit și că ar trebui să fim recunoscători pentru ele. El subliniază importanța de a prețui aceste momente de fericire și de a le păstra vie în amintirea noastră, chiar și atunci când trecerea timpului ne schimbă și ne aduce noi experiențe.
În concluzie, poezia „Dacă treci râul Selenei…” de Mihai Eminescu este o meditație profundă asupra iubirii, frumuseții și trecerii timpului. Ea subliniază importanța legăturii noastre cu natura și cu persoanele dragi, precum și necesitatea de a prețui momentele de fericire și de a le păstra vie în amintirea noastră.
Informații adiționale despre Mihai Eminescu
Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Mihai Eminescu pe Wikipedia în limba Română.
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).
Ce influenta a avut poezia Dacă treci râul Selenei… de Mihai Eminescu
Poezia „Dacă treci râul Selenei…” de Mihai Eminescu a avut o influență semnificativă în literatura și cultura română. Iată câteva aspecte ale influenței sale:
- Înălțarea poetului: Poezia este adesea citată ca exemplu de vârf al creației poetice a lui Eminescu. Stilul său bogat în imagini, metafore și simboluri subtile a inspirat alți poeți să își perfecționeze abilitățile și să exploreze teme similare în poeziile lor.
- Tradiționalism și romantism: Poezia evidențiază trăsăturile tradiționaliste și romantice ale operei lui Eminescu, inclusiv legătura cu natura, dragostea idealizată și dorul de trecutul glorios al României. Aceste elemente au rămas centrale în literatura română și au influențat numeroase alte opere.
- Impact cultural și educațional: Poezia este studiată în școli și universități ca parte a programelor de literatură română. Ea contribuie la educația literară a elevilor și îi introduce în opera lui Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți români.
- Inspirarea creațiilor artistice: Versurile poetice ale lui Eminescu au fost sursa de inspirație pentru artiști, muzicieni și compozitori care au creat lucrări bazate pe tema și simbolurile prezente în poezie.
- Rezistența în timp: Poezia rămâne una dintre cele mai iubite și citate opere ale literaturii române. Mesajul ei profund și limbajul său frumos continuă să inspire și să fascineze cititorii din toate generațiile.
În concluzie, poezia „Dacă treci râul Selenei…” de Mihai Eminescu a avut o influență semnificativă în literatura și cultura română, inspirând alți autori și artiști, contribuind la educația literară și rămânând o capodoperă a literaturii române.
