Un fapt interesant despre poezia „Cum universu-n stele …” de Mihai Eminescu este că aceasta a inspirat o serie de ilustrații și picturi realizate de artiști români contemporani. Multe dintre aceste lucrări se concentrează pe tema universului și a stelelor, prezentând peisaje cosmice și personaje misterioase.
Multe dintre aceste ilustrații și picturi au fost expuse în galerii de artă și au contribuit la popularizarea poeziei lui Eminescu în rândul publicului mai tânăr și mai modern. De asemenea, ele au ilustrat modul în care poezia lui Eminescu a inspirat artiști de diferite genuri și au evidențiat rolul său în cultura română contemporană.
Cum universu-n stele iubeşte noaptea clară,
Cu toate-a mele gânduri astfel eu te-am iubit,
Când am plecat eu fruntea cu-a gândului povară
Pe sânu-ţi să se-nchidă de lume ostenit.
Simţii atunci puternic cum lumea toată-n mine
Se mişcă, cum se-ndoaie a mării ape-ntregi
Şi-n fruntea mea oglindă a lumilor senine,
Aveam gândiri de preot şi-aveam puteri de regi.
Dar ca pe-un măr cu vierme mi-ai omorât simţirea
În goana lumii oarbe, pe strada în noroi.
De-atunci mă-ntreb cum oare de m-a-nşelat privirea,
Cum s-a putut ca-n lumea asta să ne iubim… noi?
Astăzi inima-mi este o rădăcin-uscată,
Gândirea mea o toamnă ca gândul unui mort,
Sunt ca un imperator cu fruntea devastată:
Demult nu ştiu nimic de imperiul ce-l port.
Rezumat extins la poezia Cum universu-n stele … de Mihai Eminescu
„Cum universu-n stele …” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului al XIX-lea. Poezia este o meditație poetică despre univers, despre relația dintre om și natură și despre căutarea sensului vieții.
Poezia este împărțită în trei strofe, în care poetul descrie universul și sugerează că acesta este un mister pe care omul nu îl poate înțelege în întregime. În prima strofă, poetul folosește imagini poetice pentru a descrie universul și sugerează că acesta este o lume a cărei frumusețe și complexitate sunt imposibil de descris în cuvinte.
În a doua strofă, poetul descrie natura și sugerează că omul trebuie să se raporteze la ea pentru a găsi sensul vieții. El subliniază că omul trebuie să își găsească locul în univers și să își împlinească menirea.
În ultima strofă, poetul meditează asupra timpului și asupra importanței momentului prezent. El subliniază că trecutul și viitorul nu pot fi schimbate, dar că omul poate trăi cu intensitate momentul prezent și poate să își găsească sensul vieții în acest moment.
Un fapt interesant despre poezia „Cum universu-n stele …” este că aceasta a fost transpusă și într-un cântec popular românesc intitulat „Steaua fără nume”, interpretat de cunoscuta solistă de muzică populară Maria Lătărețu. Cântecul a devenit foarte popular în România, fiind difuzat frecvent la radio și televiziune, și a contribuit la popularizarea poeziei lui Mihai Eminescu în rândul publicului larg. Versurile cântecului au fost adaptate pentru a se potrivi cu ritmul muzical și cu stilul interpretativ al Mariei Lătărețu, iar refrenul, care este „Steaua fără nume, steaua misterioasă”, a devenit unul dintre cele mai cunoscute și mai iubite motive muzicale ale muzicii populare românești.
Informații adiționale despre Mihai Eminescu
Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Mihai Eminescu pe Wikipedia în limba Română.
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).
