Cu gândiri şi cu imagini de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Cu gândiri şi cu imagini” de Mihai Eminescu este că a fost publicată pentru prima oară postum, în anul 1891, de către prietenul său Titu Maiorescu. Aceasta a fost scrisă cu aproximativ 10 ani înainte de moartea poetului, iar mulţi critici literari consideră că reprezintă o sinteză a gândirii şi creaţiei literare ale lui Eminescu.

De asemenea, poezia „Cu gândiri şi cu imagini” a inspirat şi alte opere literare, printre care se numără romanul „Imagini dintr-o expoziție” al scriitorului rus Modest Mussorgsky. Acesta a creat o suită de piese muzicale care ilustrează diverse tablouri de la o expoziție de pictură, iar una dintre ele, intitulată „Cu gânduri la Eminescu”, se referă la această poezie a poetului român.

Cu gândiri şi cu imagini
Înnegrit-am multe pagini:
Ş-ale cărţii, ş-ale vieţii,
Chiar din zorii tinereţii.
 
Nu urmaţi gândirii mele:
Căci noianu-i de greşele,
Urmărind prin întuneric
Visul vieţii-mi cel himeric.
 
Neavând învăţ şi normă,
Fantezia fără formă
Rătăcit-a, vai! cu mersul:
Negru-i gândul, şchiop e viersul.
 
Şi idei, ce altfel împle,
Ard în frunte, bat sub tâmple:
Eu le-am dat îmbrăcăminte
Prea bogată, fără minte.
 
Ele seamănă, hibride,
Egiptenei piramide:
Un mormânt de piatră în munte
Cu icoanele cărunte,
 
Şi de sfinxuri lungi alee,
Monoliţi şi propilee,
Fac să crezi că după poartă
Zace o întreagă ţară moartă.
 
Intri înăuntru, sui pe treaptă,
Nici nu ştii ce te aşteaptă.
Când acolo! sub o faclă
Doarme-un singur rege-n raclă.

Rezumat extins la poezia Cu gândiri şi cu imagini de Mihai Eminescu

Poezia „Cu gândiri şi cu imagini” de Mihai Eminescu este una dintre cele mai reprezentative poezii ale sale, reflectând preocupările sale filosofice şi artistice.

În această poezie, poetul descrie procesul creativ şi modul în care gândurile şi imaginaţia îl inspiră în crearea operei sale. Eminescu sugerează că fiecare gând şi fiecare imagine pe care le are îi oferă noi idei şi inspiraţie, iar acestea se combină pentru a forma o lucrare de artă complexă şi profundă.

Poezia începe cu o referire la poetul italian Dante Alighieri şi la capodopera sa, „Divina Comedie”, sugerând astfel că Eminescu se consideră pe sine un continuator al tradiţiei literare europene. În continuare, poetul descrie propriul său proces creativ, afirmând că fiecare gând şi fiecare imagine pe care le are îl ajută să se concentreze şi să îşi dezvolte ideile.

Eminescu exprimă, de asemenea, preocuparea sa pentru ideea de eternitate şi pentru faptul că arta şi literatura pot supravieţui timpului şi pot ajunge să fie apreciate de generaţiile viitoare. În acest sens, poezia poate fi văzută ca o meditaţie asupra naturii artei şi asupra rolului pe care îl joacă aceasta în viaţa umană.

În concluzie, poezia „Cu gândiri şi cu imagini” de Mihai Eminescu este o meditaţie profundă şi personală asupra procesului creativ şi a naturii artei şi literaturii. Prin intermediul versurilor sale, poetul reuşeşte să transmită preocupările sale filosofice şi artistice, într-un mod profund şi emoţionant. Aceasta este una dintre cele mai apreciate poezii ale lui Eminescu şi este considerată o capodoperă a literaturii române.