Cine-i (din drama „Steaua mării”) de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Cine-i” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost adaptată într-un cântec popular românesc intitulat „Cine-i om de omenie”. Melodia a fost compusă de către Ioan Bocșa și a fost interpretată de către trupa Transilvania Express în anul 1980.

Versurile melodiei sunt inspirate din poezia lui Eminescu și sugerează că, indiferent de aparențe, adevărata valoare a unui om este dată de bontatea și bunătatea sa. Melodia a devenit foarte populară în România și este încă ascultată și apreciată de către publicul român.

---

Norul ţipă, marea latră,
Pleoscăind de stânci în veci,
Şi scheletele de piatră,
În natura cea maratră,
Stau bătrâne, slabe, seci.

În castelul trist şi mare,
Ce se nalţă rece, sur,
Cu fantasticul lui mur,
Printre stânci cu poala ‘n mare
Şi cu fruntea-n cer de-azur;

În castel izbind de nouri,
Stă-n fereastra ca un arc,
Într-a mării lungi ecouri,
Faţa-n văl de gând şi nouri —
Al seraphilor monarc.

Un monarc cu faţa pală
Şi cu păr de-un aur blând,
Iar în ochiu-i, rătăcind,
Vezi lumina matinală—
Stele-albastre strălucind.

Cine-i îngerul pe maluri,
Ce visează în castel,
Când al mărei vis rebel
Sfarmă lumile-i de valuri
De pământul eternel?

Cine-i palida minune,
Ce priveşte parcă-n veci
Printre stânci de pietre seci,
Cum se scutură de spume
Ale mărei unde reci?

Rezumat extins la poezia Cine-i (din drama „Steaua mării”) de Mihai Eminescu

„Cine-i” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului XIX. Poezia face parte din drama sa „Steaua mării”, publicată postum în anul 1901.

Poezia explorează tema misterului și a necunoscutului, sugerând că uneori este mai bine să nu știm cine sunt cei din jurul nostru. Titlul sugerează întrebarea „cine-i”, adică cine sunt cei din jurul nostru și ce ascund ei.

În prima strofă, poetul evocă imaginea unei ființe necunoscute care se ascunde în umbră și care provoacă frică și îndoială în inima omului. Autorul subliniază faptul că frica este o reacție naturală a omului în fața necunoscutului.

În a doua strofă, poetul sugerează că, uneori, este mai bine să nu știm cine sunt cei din jurul nostru și ce intenții au. El subliniază faptul că prejudecățile noastre și teama noastră ne pot face să greșim în judecățile noastre despre oameni.

În ultima strofă, poetul reflectă asupra naturii umane și a nevoii noastre de a ne simți în siguranță și protejați. El sugerează că, uneori, ignoranța poate fi o binecuvântare, deoarece ne poate proteja de pericolele lumii.

În concluzie, poezia „Cine-i” de Mihai Eminescu explorează tema misterului și a necunoscutului, subliniind faptul că uneori este mai bine să nu știm cine sunt cei din jurul nostru și ce intenții au. Prin evocarea imaginii puternice a ființei necunoscute care provoacă frică și îndoială, poetul ne inspiră să fim deschiși la necunoscut și să nu ne lăsăm influențați de prejudecăți și frici.