Ce te legeni … de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Ce te legeni …” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost inspirată de natura din jurul orașului Iași, unde poetul a trăit și a lucrat în anii 1880. Potrivit unor surse, poetul se plimba adesea prin pădurile din apropierea orașului și se inspira din frumusețea și liniștea acestora pentru a scrie poezii.

Poezia „Ce te legeni …” este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Eminescu despre natură și despre puterea acesteia de a aduce pacea și liniștea în sufletele noastre. De-a lungul carierei sale, Mihai Eminescu a scris multe poezii despre natură și despre locurile natale, iar poezia „Ce te legeni…” este una dintre cele mai iubite și mai cunoscute poezii ale sale.

---

– „Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?”
– „De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.

Bate vântul frunza-n dungă –
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.

Şi se duc pe rând pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripile,
Şi mă lasă pustiit,
Veştejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!”

Rezumat extins la poezia Ce te legeni … de Mihai Eminescu

„Ce te legeni …” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu în anul 1883, care descrie natura și subliniază faptul că aceasta are puterea de a aduce pacea și liniștea în sufletele noastre. Poezia este o meditație despre frumusețea naturii și despre sensibilitatea și pasiunea pe care oamenii o pot avea față de aceasta.

În prima strofă, poetul descrie natura și subliniază faptul că aceasta are puterea de a aduce pacea și liniștea în sufletele noastre. El compară frumusețea naturii cu un cântec dulce, care ne cufundă într-o stare de liniște și de armonie.

În strofa a doua, poetul se adresează direct naturii și o întreabă ceva de parcă ar fi o ființă vie. El o roagă să-i ofere puterea și liniștea pe care o simte atunci când se uită la frumusețea ei.

Strofa a treia este o meditație despre pasiunea și sensibilitatea umană și despre modul în care acestea pot fi amplificate de frumusețea naturii. Poezia subliniază faptul că natura ne poate ajuta să ne conectăm cu partea noastră sensibilă și pasională și să ne simțim parte dintr-un întreg mai mare.

În final, poetul exprimă dorința de a fi mereu alături de natură și de a simți frumusețea și puterea ei în fiecare moment al vieții sale.

În concluzie, poezia „Ce te legeni …” de Mihai Eminescu este o meditație despre frumusețea naturii și despre puterea acesteia de a aduce pacea și liniștea în sufletele noastre. Poezia subliniază importanța de a fi sensibil și pasionat față de natură și de a ne conecta cu partea noastră umană mai profundă.