Ce s-alegea de noi, a mea nebună… de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Ce s-alegea de noi, a mea nebună…” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost adaptată într-o variantă muzicală și a fost inclusă în coloana sonoră a unui film românesc intitulat „Gaițele”, regizat de Victor Moldovan, în anul 1972.

Filmul a avut un mare succes la public și a fost considerat unul dintre cele mai reprezentative filme ale cinematografiei românești. Varianta muzicală a poeziei „Ce s-alegea de noi, a mea nebună…” a fost interpretată de Mirabela Dauer și a devenit foarte populară în rândul publicului român. Această colaborare între literatură și muzică a reușit să aducă poezia lui Eminescu unui public mai larg și să-i ofere o nouă formă de exprimare artistică, consolidând astfel statutul său de operă clasică a literaturii române.

---

Ce s-alegea de noi, a mea nebună,
De ne-ntâlneam demult cu-așa iubire?
Sau nebuneam mai mult încă-mpreună,
Sau eu muream de-atâta fericire.

Viața mea cea strălucită
De ochii tăi cei de copil
Era cu zgomot și-nflorită
Precum e luna lui april.

Și-n astă înflorire zgomotoasă
Noi ne-am fi fost atât … atât de dragi…
Cu toane multe, tu, ca o crăiasă,
Iar eu ­ de tine lacom ­ ca un pagi.

Acum ca-n toamna cea târzie
Un istovit și trist izvor,
Asupra-i frunzele pustie
A noastre visuri cad și mor.

Și de nimica astăzi nu-mi mai pasă,
Nu cer nimic din lume, nici aștept.
Mă mir de ce cu strângeri dureroase
Sărmana inimă mai bate-n piept.

În văduvire și eclipsă,
Eu anii mei îi risipesc,
Simțind în suflet pururi lipsă
De chipul tău dumnezeiesc.

Rezumat extins la poezia Ce s-alegea de noi, a mea nebună… de Mihai Eminescu

„Ce s-alegea de noi, a mea nebună…” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, în care poetul explorează tema iubirii neîmpărtășite și a pierderii.

În prima strofă, Eminescu vorbește despre iubirea neîmpărtășită și despre cum aceasta poate duce la suferință și la durere. Poetul subliniază faptul că iubirea poate fi o forță puternică, dar și distructivă, și că poate aduce cu sine consecințe neașteptate.

În a doua strofă, poetul descrie regretele și amintirile care îl însoțesc pe parcursul vieții, după pierderea persoanei iubite. El subliniază faptul că aceste amintiri îl copleșesc și îi aduc durere, dar că ele sunt și un fel de consolare pentru durerea sa.

În ultima strofă, Mihai Eminescu vorbește despre cum această experiență a schimbat persoana care a trăit-o și a lăsat urme adânci în sufletul său. El subliniază faptul că iubirea poate fi o forță distructivă, dar că poate fi și o sursă de inspirație și de înțelepciune.

În concluzie, poezia „Ce s-alegea de noi, a mea nebună…” de Mihai Eminescu explorează tema iubirii neîmpărtășite și a pierderii, subliniind faptul că iubirea poate fi o forță puternică și distructivă, dar și o sursă de inspirație și de înțelepciune.