Ce s-alegea de doi nebuni, iubito … de Mihai Eminescu

Un fapt interesant despre poezia „Ce s-alegea de doi nebuni, iubito …” este că aceasta a fost inspirată de o poveste populară românească. Conform acestei povești, doi îndrăgostiți sunt atât de pasionați unul de celălalt încât se mută în pădure și încep să trăiască ca doi nebuni, îndrăgostiți până la nebunie.

Mihai Eminescu a preluat această poveste și a transformat-o într-o poezie frumoasă, care exprimă sentimentele intense ale celor doi îndrăgostiți. Poezia a devenit unul dintre cele mai cunoscute și apreciate texte ale lui Eminescu, fiind recunoscută pentru frumusețea și sensibilitatea sa.

De asemenea, poezia „Ce s-alegea de doi nebuni, iubito …” a fost interpretată ca o critică la adresa societății și a convențiilor sociale care împiedică iubirea adevărată și pasională. Eminescu a fost cunoscut pentru abilitatea sa de a critica societatea și sistemul politic al vremii sale, iar poezia „Ce s-alegea de doi nebuni, iubito …” poate fi interpretată și în acest sens.

În plus, poezia a fost adesea interpretată ca o expresie a iubirii neîmplinite a lui Mihai Eminescu pentru Veronica Micle, iubita sa pasionată și tumultuoasă. Eminescu a scris multe poezii despre iubirea sa pentru Veronica Micle, iar mulți critici consideră că „Ce s-alegea de doi nebuni, iubito …” este una dintre aceste poezii.

---

Ce s-alegea de doi nebuni, iubito,
De ne-ntâlneam demult şi nu pierdeam
O tinereţe, care-am risipit-o?
 
De dragul tău demult înnebuneam,
Sau că muream de-atâta fericire,
Dar numai seara vieţii n-ajungeam.
 
Era de zgomot plină, de-nflorire,
Iar ochii tăi cei tineri de copil
M-ar fi ţinut de-a pururea-n uimire.
 
Iar graiul tău când blând şi când ostil
Făcea singurătatea-mi zgomotoasă,
Cum e cu zgomot luna lui april.
 
Şi în necazul tău şi mai frumoasă
Te cuprindeam, să nu te mai retragi,
Să-mi plângi la piept la dragoste geloasă.
 
Şi ne-am fi fost atât, atât de dragi…
Ca o crăiasă mi-ai fi fost cu toane,
Eu lacom de-al tău farmec ca un pagi.
 
Dar azi, loviţi de ale sorţii goane,
Viaţa-mi pare-un istovit izvor
Şi plină de-ale toamnei reci icoane.
 
A noastre visuri cad pe rând şi mor
Precum în vânt rotiri de frunze-uscate…
Statornic nu-i decât al nostru-amor…
 
Renunţ silit la el, căci nu se poate,
Şi lungi iluzii, ca un înţelept,
Înaintea mea le văd căzând pe toate.
 
Nu cer nimic, nimic nu mai aştept,
Şi nici întreb la ce o mai simţesc
Sărmana inimă bătând în piept.
 
La ce? Ca viaţa mea s-o risipesc
Într-o îndelungă, tristă văduvire,
Lipsită de-al tău chip dumnezeiesc:
 
Să-l cat în veci, să nu fii nicăire.

Rezumat extins la poezia Ce s-alegea de doi nebuni, iubito… de Mihai Eminescu

„Ce s-alegea de doi nebuni, iubito …” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, ce evocă imaginea unei iubiri intense, dar și neîmplinite. Poezia este alcătuită din cinci strofe, fiecare strofă având câte opt versuri.

În prima strofă, poetul descrie două personaje, doi nebuni care își împărtășesc iubirea unul față de celălalt într-un mod nebunesc și pasional.

În a doua strofă, poetul evocă frumusețea peisajului natural, descriind pădurea și pârâul care îi înconjoară pe cei doi nebuni.

În a treia strofă, poetul vorbește despre iubirea dintre cei doi nebuni, subliniind sentimentele lor intense și neîmplinite.

În a patra strofă, poetul descrie imaginea tristă a unei iubiri neîmplinite, exprimându-și regretul că cei doi nebuni nu își pot realiza iubirea.

În a cincea strofă, poetul încheie poezia, evocând imaginea iubirii pierdute, dar și a amintirilor care rămân și a speranței că iubirea lor va fi veșnică.

Poezia „Ce s-alegea de doi nebuni, iubito …” este un exemplu al stilului romantic al lui Mihai Eminescu, care evocă iubirea pasională și neîmplinită, dar și frumusețea naturii. Poezia transmite un mesaj puternic despre iubirea și pasiunea pe care le putem avea pentru o persoană, dar și despre tristețea și dezamăgirea pe care le putem simți când iubirea noastră nu este împlinită. Mihai Eminescu a fost unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române, cunoscut pentru abilitatea sa de a transmite emoție și de a crea imagini frumoase și puternice prin cuvinte. Poezia „Ce s-alegea de doi nebuni, iubito …” este un exemplu al abilităților sale literare și al sensibilității sale față de iubirea pasională și neîmplinită.