Către Bullatius, după Horaţiu de Mihai Eminescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Către Bullatius, după Horaţiu” de Mihai Eminescu este că aceasta a fost compusă în perioada în care poetul se afla la Viena, în perioada 1872-1874. În acea perioadă, Eminescu studia la Universitatea din Viena și își petrecea timpul într-un cerc restrâns de prieteni.

Se spune că această perioadă din viața lui Eminescu a fost una dificilă și marcantă pentru evoluția sa ca poet. El a simțit o mare nostalgie pentru România și pentru natura și cultura sa, iar acest sentiment a fost reflectat în poeziile sale, printre care se numără și „Către Bullatius, după Horaţiu”.

De-a lungul timpului, poezia „Către Bullatius, după Horaţiu” a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate poezii ale lui Mihai Eminescu. Ea a fost subiectul multor interpretări și analize literare, fiind considerată un exemplu important de artă poetică și de omagiu adus naturii și libertății personale.

Poezia a fost tradusă în mai multe limbi și a fost inclusă în numeroase antologii de poezie. Ea a inspirat, de asemenea, artiști și muzicieni din întreaga lume, care au creat opere de artă și compoziții muzicale pe baza ei.

---

Cum ți se pare, Bullațiu, Chio, falnicul Lesbos,
Samosul cel elegant, Sardes, cetatea lui Cresus?
Smyrna ori Colophon? Mai mari, mai mici decât faima?
Ori sunt nimic alături cu câmpul lui Mart și cu Tibrul?
Au preferi vrun oraș din cele-nchinate prin Attal?
Ori de urâtul mării și-a drumului Lebedu-l lauzi?
„Lebedul? Știi tu ce e”, -mi răspunzi? Mai pustiu decât Gabii,
Mai strimt decât Fidenii; și totuși, aicea viața-mi
Voi s-o petrec, uitat de ai mei, uitându-i pre dânșii,
Dintr-un mal depărtat privind la Neptun turburatul.
Oare acel ce la Roma din Capua pleacă pe ploaie,
Plin de noroi, pentru-asta viața-i în han va petrece-o?
Oare cel degerat lăuda-va cuptorul și baia
Ca pe lucruri ce singure dau fericire vieții?
Pentru că austrul puternic te bântuie, vinde-vei oare
Vasul în care-ai plecat, dincolo de valul Egeic?
Pentr-un om așezat Rhodos, Mitilene frumoasa
Par ca pănura grea în arșiță, par ca și haina
Cea de la câmp în timp vicolos, ori ca baia în Tibru
Iarna, ori ca un foc pe vatră-n luna lui august.
Deci din Roma se cade, soarta fiind cu priință,
Să fericești depărtatele Samos, Chio și Rhodos.
Ia dar mulțumitor în mâni fericitele ore
Cari un zeu ți le dă: n-amâna cele bune pe alt an
Și te vei ști trăind fericit oriunde în lume.
Grijile noastre fug de cuvinte și-nțelepciune,
Nu de un loc ce răsare domnind peste apele mării.
Cerul deasupra schimbi, nu sufletul, marea trecând-o.
Oțiul fără de-astâmpăr ne zbuciumă. Duși de corăbii
Și de trăsuri, căutăm bun trai. Ce cauți aici e;
E-n Ulubrae chiar, de păstrezi în inimă cumpăt.

Rezumat extins la poezia Către Bullatius, după Horaţiu de Mihai Eminescu

Poezia „Către Bullatius, după Horaţiu” de Mihai Eminescu este o scrisoare poetică adresată prietenului său, Grigore C. Bălan, în care îi exprimă dorința de a se retrage din lumea tumultuoasă a societății și de a trăi în singurătatea liniștită a naturii. Poezia subliniază importanța naturii și a libertății personale în viața de zi cu zi.

Poezia începe prin prezentarea lui Bullatius, un personaj fictiv inspirat de poezia latină, ca fiind un exemplu de libertate și de independență. Eminescu subliniază importanța libertății personale, sugerând că aceasta este esențială pentru a trăi o viață împlinită și fericită.

Mai apoi, poetul descrie natura ca fiind un refugiu al libertății și al liniștii, sugerând că aceasta poate oferi o oază de pace într-o lume tumultuoasă și agitată. El subliniază frumusețea și puterea naturii, sugerând că aceasta este o sursă de inspirație și de reflecție pentru sufletul uman.

În final, Eminescu exprimă dorința de a se retrage în singurătatea liniștită a naturii, subliniind astfel importanța libertății personale și a independenței. El sugerează că natura poate oferi o perspectivă unică asupra vieții și poate ajuta la regăsirea echilibrului și a armoniei interioare.

În ansamblu, poezia „Către Bullatius, după Horaţiu” este un omagiu adus libertății personale și naturii, sugerând că acestea sunt esențiale pentru o viață împlinită și fericită. Prin versurile sale elegante și poetice, poemul evidențiază talentul și geniul literar al lui Mihai Eminescu, fiind un exemplu notabil de artă poetică și de omagiu adus naturii și libertății personale.

Ce influenta a avut poezia Către Bullatius, după Horaţiu de Mihai Eminescu

Poezia „Către Bullatius, după Horaţiu” de Mihai Eminescu a avut o influență semnificativă în literatura română și în dezvoltarea limbii române literare în următoarele moduri:

1. Încurajarea inspirației din clasicii latini: Eminescu a fost un adept al clasicismului și a promovat ideea că literatura română ar trebui să împrumute și să se inspire din operele clasicilor latini, cum ar fi Horatius. Aceasta a avut un impact în dezvoltarea literaturii române.
2. Stilul poetic și expresia artistică: Eminescu a folosit această poezie pentru a demonstra că poeții români pot aborda subiecte clasice și să creeze opere într-un stil elegant și expresiv, contribuind la dezvoltarea stilului poetic românesc.
3. Promovarea valorilor clasice: Poezia reiterează importanța valorilor clasice și a culturii clasice în formarea unei literaturi naționale solide, influențând dezvoltarea educației și a culturii române.
4. Inspirarea generațiilor următoare: Ideile lui Eminescu cu privire la relația între literatură și culturile clasice au inspirat generații ulterioare de scriitori și critici literari să exploreze această conexiune și să încurajeze studiul literaturii clasice.

În concluzie, poezia „Către Bullatius, după Horaţiu” de Mihai Eminescu a avut o influență semnificativă în promovarea valorilor clasice și în dezvoltarea literaturii române, contribuind la dezvoltarea limbii și a stilului literar românesc, precum și la promovarea culturii clasice în contextul literaturii române.