Câte nopți eu cugetat-am de Mihai Eminescu

„Câte nopți eu cugetat-am” de Mihai Eminescu a fost publicată pentru prima dată în anul 1883 în ziarul „Convorbiri literare”. Aceasta a fost scrisă în perioada de maturitate a poetului, când acesta a ajuns la vârsta de 33 de ani.

Poezia a devenit ulterior una dintre cele mai cunoscute creații ale lui Eminescu și a fost adesea inclusă în antologii de poezie românească. De-a lungul timpului, „Câte nopți eu cugetat-am” a fost interpretată în mai multe feluri, dar rămâne un exemplu clasic al lirismului eminescian și o meditație profundă asupra existenței umane.

Câte nopți eu cugetat-am pân’ se-nvăluie gândirea,
Pân’ ce visele-i gigantici se uscau în nălucire,
Adormeam și de-asupra-mi stelele îmblau cuminți,
Luna strălucea prin crenge ca o pavăză de aur
Și prin grâul crescut mare ciripeau puii de graur,
Vântu-ngreunat cu miros trezea-n clopot glas de sfinți.

Păhar nalt îmi părea cerul răsturnat deasupra noastră,
Stelele scâteietoare împleau lumea lui albastră,
Norii ce plutesc par spuma a lumineai de argint;
Sufletu-mi, arbor de cânturi, cregile și le-convoaie
De visări îngreuiate, iar a florilor văpaie,
Ce lucește-n mii de feluri, potolită stă de vânt.

Pe o mreajă de lumină roșie ca zorii zilei
S-a ivit o umbră dulce – față sfântă a copilei,
Era marmură pălită, ochii mari abia îi lumin’
Și pe urmele albe se-nălțau negre aripe
Haina neagră stralucită lumina a nopții clipe,
Părul nempletit era prins într-o cunună de spin.

Rezumat extins la poezia Câte nopți eu cugetat-am de Mihai Eminescu

„Câte nopți eu cugetat-am” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu, unul dintre cei mai cunoscuți poeți români. Această poezie este o meditație lirică asupra sensului vieții și a trecerii timpului.

Poezia începe prin descrierea unui peisaj natural, sugerând o stare de melancolie și nostalgie. Autorul se întreabă ce este viața și care este sensul ei. El se gândește la toate momentele pe care le-a trăit și la toate gândurile pe care le-a avut, încercând să găsească un răspuns la întrebarea sa. De-a lungul poeziei, autorul explorează diferitele aspecte ale vieții și ale existenței umane, inclusiv frumusețea, dragostea, suferința, moartea și nemurirea.

Un alt aspect important al poeziei este utilizarea limbajului poetic pentru a crea imagini puternice și a transmite o gamă largă de emoții și sentimente. De exemplu, autorul folosește metafore precum „o șoaptă-a nopții” și „un tremur-a verii” pentru a ilustra frumusețea naturii și a vieții. De asemenea, el folosește imagini precum „cei care-și duc taina departe”, sugestivă pentru ideea de moarte și de trecere a timpului.

Poezia se încheie cu o concluzie lirică: viața este efemeră și trecătoare, dar frumusețea și sensul acesteia pot fi găsite în momentele de iubire și într-un sentiment de conectare cu universul. În final, „Câte nopți eu cugetat-am” este o poezie profundă și meditativă care examinează semnificația vieții și a existenței umane într-un mod poetic și emoționant.